Romulus Ion Moucha

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Afirmaþiile celor doi domni senatori sunt complexe ºi ar necesita un rãspuns pe mãsurã. Voi încerca, totuºi, sã mã rezum numai la câteva elemente.

De 10 ani de zile personalul din industria de apãrare beneficiazã de prevederile acestei legi, de 75% din salariul de bazã. Pe de o parte. Pe partea cealaltã, am vãzut ºi ºtim cu toþii cã nu existã comenzi. De asemenea, aºa dupã cum arãtam Ñ inclusiv în cadrul unei comisii de specialitate când s-a susþinut aceastã propunere de lege, de ordonanþã de urgenþã Ñ, s-au schimbat foarte multe în ceea ce priveºte atât calibrele, deci produsele, cât ºi puterea de foc ºi foarte, foarte multe elemente tehnice. Din pãcate, România nu a þinut pasul, trendul, pe plan mondial. Este unul din motivele pentru care ne aflãm în aceastã situaþie. Faptul cã de la 1 ianuarie se va abroga aceastã prevedere nu înseamnã cã personalul respectiv nu va beneficia de drepturile ºi obligaþiile pe care le are orice personal disponibilizat din România, conform legilor în vigoare. De asemenea, aº dori sã arãt faptul cã în cadrul strategiei acestei ramuri industriale se preconizeazã ca o parte din industria de apãrare sã se concentreze în capacitãþi de producþie, pentru a nu mai exista paralelisme, ca acelaºi produs sã se execute în diverse uzine din România. În felul acesta se va da de lucru secþiilor, liniilor de fabricaþie respective, iar problema parcurilor industriale îmi permit, totuºi, sã consider cã nu este o himerã, deoarece ea se aplicã ºi în numeroase alte þãri cu bune rezultate. Desigur, pentru asta trebuie ca ºi directorii respectivi ºi liderii de sindicate respectivi sã vrea. Nu este nici un secret, din pãcate, faptul cã este mult mai comod sã primeºti 75% din salariu ºi sã declari cã nu ºtii sau nu poþi. Deci, din acest punct de vedere, consider cã România, de fapt, face un pas înainte, aplicând aceastã prevedere.