Justin Tambozi

Vã mulþumesc.

Domnule preºedinte al Senatului Mircea IonescuQuintus,

Domnule preºedinte de ºedinþã Ioan Doru Tãrãcilã, Stimaþi colegi senatori,

Discursul meu politic de azi se doreºte a fi o scrisoare privitoare la oportunitatea sanctificãrii lui Mihai Viteazul, cel mai vestit ºi mai mare din voievozii românilor, adresatã cãtre Patriarhia Românã, Academia Românã, Ministerul Culturii, Ministerul Educaþiei Naþionale, Institutul Naþional de Studii Istorice Sud-Est Europene, Ministerul Finanþelor, Banca Naþionalã, cu ocazia înfãptuirii primei uniri a celor trei Þãri Române: Valahia, Transilvania ºi Moldova.

În aceastã primãvarã, neamul românesc va sãrbãtori, dupã Sfintele Paºti, aniversarea a 400 de ani de la înfãptuirea, sub sceptrul marelui voievod Mihai Viteazul (1593Ð1601), a actului istoric de adâncã semnificaþie ºi rezonanþã în timp al Unirii celor trei Þãri Române, Valahia, Transilvania ºi Moldova.

Dupã victoria de la ªelimbãr din 18Ð28 octombrie 1599 ºi intrarea victorioasã a lui Mihai Viteazul, la 1 noiembrie, stil nou, acelaºi an, în Alba-Iulia, campania din Moldova, desfãºuratã în aprilieÐmai 1600, va pecetlui unirea celor trei Þãri Române, visatã de atâtea generaþii, în fruntariile legitime ale Daciei strãbune.

Despre acest eveniment al anului 1600, de reverberaþie europeanã, istoricii români, de la Nicolae Bãlcescu la Nicolae Iorga ºi Constantin C. Giurescu ºi alþii, au scris lucrãri sau capitole dense, reliefând concepþia vizionarã ºi calitãþile de mare strateg ale lui Mihai Viteazul, valoarea simbolicã perenã a înfãptuirii sale. În lucrarea lor: ”Istoria românilor din cele mai vechi timpuri ºi pânã aziÒ, Editura Albatros, 1971, pag. 377, Constantin C. Giurescu ºi Dinu C. Giurescu subliniazã limpede credinþa lui Mihai Viteazul în tãria ºi unitatea în cuget ºi simþire a poporului român, arãtând cã, la 1600, Mihai se afla în culmea puterii, ca izbânditor al proiectului Unirii, marcat prin cuvintele: ”Pohta ce-am pohtitÒ, cuvântul sãu fiind, citãm, ”Ascultaþi de la Nistru pânã în Banat ºi din Maramureº pânã la DunãreÒ. În hrisoavele sale, el s-a intitulat, pe drept, ”Ion Mihail Voievod, prin mila lui Dumnezeu Domn al Þãrii Româneºti, al Ardealului ºi a toatã Þara MoldoveiÒ.

Înainte de a expune aspectele importante ale vieþii de lupte, izbânzi ºi suferinþe ale marelui voievod român, considerat în epocã un prinþ apãrãtor al creºtinitãþii, un erou tenace ºi temut, a cãrui faimã era bine ºtiutã în cancelariile europene, subliniem cã împlinirea a 400 de ani de la înfãptuirea Unirii lui Mihai Viteazul este un eveniment major, ce trebuie tratat cum se cuvine de forurile româneºti.

Cel ce a reunit credinþa creºtinã, ctitor al mânãstirii ”Mihai VodãÒ din Bucureºti, braþul brav ºi gândul cutezãtor într-o seamã de bãtãlii încununate prin unire, meritã a fi pomenit cu evlavie de slujitorii Bisericii Ortodoxe Române, de Academia Românã, de institutele ºi muzeele de istorie, în universitãþi, licee ºi ºcoli generale, în toate aºezãmintele de pe cuprinsul þãrii. Ne adresãm Patriarhiei Române ºi Sfântului Sinod de a privi cu luare aminte împlinirea în acest an a patru secole de la înfãptuirea Unirii Þãrilor Române, sub sceptrul lui Mihai Viteazul.