Mihai Baciu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº fi depus ºi eu declaraþia la secretariat, dar este scrisã de mânã; nu ºtiu sã scriu la calculator. Voi învãþa între timp ºi o voi depune.

Onoraþi colegi,

”Îngrijirea sãnãtãþii trebuie sã fie un bun social colectiv accesibil tuturor cetãþenilor, indiferent de capacitatea lor de a plãti, pe fondul asigurãrii unui acces liber ºi echilibrat la serviciile de sãnãtateÒ.

Veþi crede poate cã aceste cuvinte le-am extras din vreun document al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii sau al vreunei organizaþii care apãrã drepturile omului. În realitate, sunt cuvinte frumoase, pline de avânt umanist ºi compasiune pentru cei aflaþi în suferinþã, ºi pe care le gãsim în Programul de guvernare 2001Ñ2004 al P.S.D., capitolul V.

De altfel, întreg acest capitol, capitolul V, intitulat: ”Îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei, protecþia copiluluiÒ, este alcãtuit din astfel de propoziþii, care mai de care mai frumoase ºi care, împreunã, alcãtuiesc un adevãrat imn închinat luptei împotriva suferinþei oamenilor bolnavi. Realitatea este, dupã 2 ani de guvernare a P.S.D.-ului, foarte departe de promisiunile din campania electoralã ºi din Programul de guvernare, atât de departe încât sistemul de sãnãtate din România se aflã în colaps sau, dupã o expresie dragã doctorilor, în stare de metastazã.

Nu doresc însã sã mã refer astãzi la bolile grave ale sistemului de sãnãtate în întregimea lui. Ele sunt cunoscute. Am mai vorbit despre ele, iar astãzi, la ora 11,00, vom dezbate chiar o moþiune simplã pe tema gravã a sãnãtãþii. Vreau doar sã vã informez pe dumneavoastrã, care reprezentaþi întregul popor român aici, în Parlament, despre un fapt care ilustreazã grãitor criza sistemului sanitar ºi consecinþele acestei crize. Este vorba, mai precis, despre greva cadrelor sanitare din judeþul Iaºi, oameni care au ajuns la limita rãbdãrii ºi au ieºit în stradã.

Greva a þinut 3 zile, ca o minune la români, între 15 ºi 17 ale lunii în care ne aflãm. Am urmãrit cu atenþie desfãºurarea ei. Cunosc foarte bine revendicãrile lor, dar ºi cauzele mai adânci ale protestului lor disperat, ºi atunci când spun disperat mã refer la faptul cunoscut cã cei care lucreazã în sãnãtate protesteazã foarte rar prin întreruperea muncii, pentru cã munca lor nu este una oarecare, ci una rãspunzãtoare de viaþa oamenilor, a noastrã, a tuturor. De aceea, la aceºti oameni, greva este întotdeauna un gest disperat.

Cei din Iaºi au ajuns la limitele rãbdãrii ºi au recurs la acest gest. Nu au cerut privilegii, ci doar respectarea legilor în domeniu, respectarea în spiritul ºi litera lui a contractului colectiv de muncã ºi o finanþare care sã asigure o oarecare ameliorare a condiþiilor din spitale, nu pentru ei, ci pentru bolnavi. ## Stimaþi colegi,

Trebuie sã ºtiþi cã Iaºiul are o puternicã reþea de aºezãminte medicale, unele de veche tradiþie, are unitãþi spitaliceºti de grad universitar, iar sistemul sanitar ieºean asigurã asistenþã medicalã de înaltã specialitate pentru o bunã parte din Moldova, chiar ºi din Moldova de dincolo de Prut.