Mihai Baciu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Are dreptate Anghel Stanciu referitor la pãmântul staþiunilor. Dar nu despre acest lucru vreau sã vorbesc.

În anul 2000, acum doi ani ºi ceva, la Nisa, în sudul Franþei, a avut loc un summit al Uniunii Europene. Consiliul European, cum s-a numit acel summit, a stabilit ca toate statele Uniunii Europene sã elaboreze strategii antisãrãcie ºi de promovare a incluziunii sociale. S-a subliniat cu aceastã ocazie cã nu ar fi rãu ca ºi statele candidate la Uniunea Europeanã sã elaboreze asemenea strategii, mai ales cã sãrãcia este mai la ea acasã în aceste state decât în cele membre ale Uniunii Europene.

România, aflându-se printre acestea din urmã, trebuia ca, pânã în primãvara acestui an, sã elaboreze ºi ea o asemenea strategie. Drept urmare, în luna aprilie a anului trecut, Guvernul a constituit Comisia guvernamentalã antisãrãcie ºi promovarea incluziunii sociale Ð CASPIS, pe scurt Ñ, care, între altele, a primit sarcina sã elaboreze ºi aceastã strategie cerutã de Uniunea Europeanã. Este adevãrat cã a elaborat-o, dar cu destul de mare întârziere. A apãrut sub denumirea de ”Plan naþional antisãrãcie ºi promovarea incluziunii socialeÒ, pe scurt PNAINC, de ce i-o fi spunând aºa nu ºtiu, care a apãrut în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 6 septembrie.

Întârzierea elaborãrii ºi publicãrii acestui plan antisãrãcie a dat naºtere unei coincidenþe jenante pentru Guvern. Este vorba de faptul cã în aceastã lunã, adicã tot în septembrie, a apãrut ºi raportul de activitate de 600 de zile a Guvernului, în care se vorbeºte doar de succese ºi creºteri Ð succese în economie, în industrie, agriculturã, comerþ, educaþie, justiþie, sãnãtate ºi în tot ceea ce vreþi dumneavoastrã. Într-un cuvânt, ”urcãm mereu pe noi culmi de progres ºi civilizaþieÒ. Tot ceea ce trebuia sã creascã în România a crescut ºi continuã sã creascã din 2000 încoace ºi tot ceea ce trebuie sã scadã a scãzut ºi continuã sã scadã.

La pagina 35 a raportului dãm peste titlul ”Creºterea continuã a salariilor, a puterii de cumpãrare ºi a nivelului de trai al populaþieiÒ, ceea ce ne introduce în plinã atmosferã de congres P.C.R. ºi de raport al secretarului general. ªi, atunci, nu este jenant ca, la câteva zile distanþã, sã aparã acest plan naþional antisãrãcie?! Cred cã a fost o scãpare a domnului Dâncu. Sau solicitarea Uniunii Europene nu mai putea fi amânatã?

Ce are acest vast, ca întindere, plan antisãrãcie? Are de toate. Are obiective, prioritãþi, principii, strategii. Are programe, evaluãri, monitorizare, componente sectoriale. Are ºi indicatori primari ºi secundari, are ºi analize ºi multe altele. Este, aºadar, un plan bogat de combatere a sãrãciei, evident. Nu are, însã, un singur lucru: nu are soluþii ºi nici nu indicã resurse clare. Este adevãrat cã acest cuvânt, resurse, nu lipseºte din plan, dar, ori de câte ori vine vorba despre acestea, ele sunt înnecate într-un limbaj sociologico-filozofic stufos ºi abstract Ð apar clasificãri, subclasificãri, încât cititorul trebuie sã apeleze la dicþionar ºi, astfel, uitã de resurse.