Ioan Sonea

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Articolul nu se referã la alte persoane; se referã doar la cele care sunt sau cer gãzduire cuiva; nu este vorba de alþi cetãþeni: ”nu pot gãzduiÒ. Deci este clar cã un cetãþean strãin vine la un cetãþean român.

Eu cred cã pe cetãþeanul român noi vrem sã-l conºtientizãm ºi vrem sã-l implicãm în acte civice ºi sociale. Astãzi televiziunea tot asta face, nu? Solicitãm prin radio, prin televiziune ca în momentul în care avem date despre un cetãþean sau ceva nu este în ordine sã anunþãm organele în drept, nu? Acest lucru eu cred cã este valabil ºi pentru cei din afarã, asta pentru cã noi vrem sã devenim cetãþeni conºtienþi ºi participativi.

În momentul în care noi ne facem cã nu ºtim sau cã nu vedem, se poate întâmpla ca un cetãþean care a trecut prin casa noastrã sã fie implicat în lucruri despre care noi nu ºtim, înseamnã cã noi indirect ne sustragem de a furniza date într-o eventualã situaþie, din moment ce eu nu doresc sã spun cã acest cetãþean a trecut sau trece prin locuinþa mea.

Deci consider cã este normal ca aceia care sunt în situaþia de a gãzdui chiar cunoºtinþe sã aducã la cunoºtinþa organelor în drept aceastã situaþie. Vã mulþumesc.