Paula Maria Ivãnescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte, cã aþi acceptat, totuºi, sã spunem câteva cuvinte în debutul legii.

Este foarte adevãrat cã dupã anunþul acestei titulaturi ai putea crede cã este o reformã adevãratã în politica socialã a României, ceea ce nu este adevãrat. Doamna preºedintã Smaranda Dobrescu a spus cã aceasta înlocuieºte perimata lege a ajutorului social, dar, de fapt, este acelaºi lucru, chiar dacã se numeºte altfel.

De ce spun cã este acelaºi lucru? Pentru cã, de fapt, nu are nici o legãturã cu asigurarea unui trai decent, lucru anunþat în expunerea de motive. Venitul minim garantat este un ajutor social, un pic mai mare decât cuantumul dinaninte care, peste toate acestea, este pus tot pe umerii administraþiei locale, care ºtiþi cã nu a putut sã plãteascã pânã acum mai mult de 30% din cei care aveau dreptul.

Deci, haideþi sã punem lucrurile în adevãrata matcã, aceastã lege a fost necesarã pentru aplicarea programului PSALÐ2 ºi pentru proiectul finanþat de Banca Mondialã pentru dezvoltarea socialã ºi nu neapãrat ca sã ofere un trai decent cetãþenilor, mai ales cã nu are nici o legãturã cu calculele fãcute cu coºul minim pentru un trai de subzistenþã.

Sigur cã este o lege un pic mai bunã decât a ajutorului social, adicã se referã la niºte cuantumuri, dar care nu au legãturã nici cu minimul de subzistenþã, nici cu minimum de sãrãcie ºi cu atât mai puþin cu traiul decent al unei persoane sau al unei familii. Vã mulþumesc.