Cred cã actul normativ pe care îl discutãm astãzi meritã câteva comentarii, cel puþin asupra secvenþei din realitatea româneascã pe care încearcã s-o reglementeze, el închizând, practic, un capitol din industria noastrã de apãrare pe care, în mod cert, n-am ºtiut sã o gestionãm cum se cuvine. ªi cum orice sfârºit este în acelaºi timp ºi un început, actul normativ deschide perspective pentru
un nou capitol, pe care de astã datã avem datoria mãcar sã-l fundamentãm cum se cuvine, dacã nu reuºim mai mult.
Realitatea româneascã la care se referã actul normativ vizeazã sectorul de apãrare, producþia de apãrare, respectiv atenuarea impactului social ca urmare a procesului de reorganizare a acestui sector. Sunt necesare, fãrã îndoialã, câteva date pentru a putea judeca în deplinã cunoºtinþã de cauzã de ce nu am ºtiut sã gestionãm aceastã realitate.
În 1989 lucrau în sectorul de apãrare circa 244.000 de persoane. Deþineam locul 5, mondial, în vânzarea de armament, realizând peste 1 miliard de dolari din aceste operaþiuni. Calificarea profesionalã a celor ce lucrau în producþia de apãrare era una de vârf. Astãzi în sector mai lucreazã aproximativ 40.000 de persoane, calificarea profesionalã s-a deteriorat vizibil, iar încãrcarea unitãþilor respective atinge abia 3% din capacitate, exportul fiind, în aceste condiþii, aproape inexistent. Aºadar, în numai 10Ñ12 ani acest sector, ca multe altele din industria româneascã, s-a prãbuºit, din multe motive, sub privirile relativ pasive ale noastre, ale tuturor, ce nici nu am ºtiut, dar nici nu am vrut, cu toatã fermitatea ºi rigoarea necesare, sã facem ceva mai mult. Cã n-am ºtiut poate cã a fost sesizabil într-un moment în care se prãbuºea o lume, în care dispãreau ºi erau înlocuite repere, fie ele ideologice, doctrinare, economice, politice, sisteme de valori. Cã n-am vrut, cu toatã fermitatea ºi rigoarea necesare, o atestã tocmai aceastã tãrãgãnare a procesului de reformã a sectorului ce s-a restructurat spontan, aºa cum s-a întâmplat cu multe alte sectoare din industria noastrã, ceea ce dovedeºte, o datã în plus, cã vreme de aproape un deceniu n-am ºtiut exact ce vrem, spre ce sã ne concentrãm atenþia, resursele ºi eforturile. Practic, acest proces nu a fost condus politic, el fiind lãsat la voia întâmplãrii, urmând ca viaþa sã rezolve de o manierã sau alta ºi aceastã problemã, iar maniera în care aceastã problemã a fost rezolvatã o putem vedea astãzi.
Acestea sunt riscurile în momentul în care nu ai o strategie de dezvoltare, iar atunci când eventual o ai, ea nu este urmãritã ºi aplicatã în toate articulaþiile ei, lucrul fiind valabil nu numai pentru sectorul producþiei de apãrare, ci, în general, la nivel naþional.
Coerenþa dezvoltãrii acestui sector sau a altuia este datã tocmai de conducerea politicã a acestui fenomen, de existenþa unei strategii minimale de dezvoltare ºi de urmãrirea cu încãpãþânare a realizãrii ºi transpunerii în practicã a elementelor esenþiale ale acestei strategii, indiferent de culoarea politicã a guvernului.
Singurul lucru întreprins a fost protecþia socialã a forþei de muncã din sector prin acte normative succesive ce au asigurat, de bine-de rãu, 75% din salariu, an de an.
Reversul acestui demers, ºi el trebuie subliniat ca atare, l-a reprezentat încetinirea procesului de reformã în sector, tãrãgãnarea acestuia, ba chiar nepãsarea ºi indiferenþa ºi iatã cum, paradoxal, o supradimensionare a protecþiei sociale atât ca intensitate, cât ºi ca duratã, peste 11 ani, a condus nu la reforma ºi eficientizarea sectorului industriei de apãrare, ci, dimpotrivã, la prãbuºirea lui, practic, la desfiinþarea lui.
Iatã o lecþie de viaþã ce trebuie asimilatã, iatã o greºealã ce nu mai trebuie repetatã ºi aceasta nu numai din lipsa resurselor financiare pentru protecþia socialã, ci din lipsa de eficienþã, de rezultate a unei asemenea abordãri, în care mãsurile pasive de protecþie socialã pre-
lungite peste mãsurã duc la contrariul a ceea ce am gândit ºi dorit.
În acest moment, actul normativ pe care îl discutãm propune, practic, acelaºi lucru pentru forþa de muncã din sector: o protecþie socialã specialã atât pentru cei ce rãmân în continuare în unitãþile economice respective, dar ºi pentru cele în jur de 8.000 de persoane disponibilizate începând cu data de 15 februarie 2002. Întrebarea este una simplã, de bun-simþ, ºi anume: de ce am face ºi acum acelaºi lucru? N-am subvenþiona în continuare nemunca, ineficienþa, lipsa de responsabilitate? Ce a intervenit în plus de naturã sã ne determine sã mergem mai departe cu un asemenea fel de protecþie, deºi ea s-a dovedit pãguboasã, ca sã nu mai spun ºi extrem de costisitoare pentru întreaga societate?
Cred cã rãspunsul îl constituie tocmai aceastã coordonare politicã a procesului de reformã, de restructurare a sectorului producþiei de apãrare, ºi aici este chiar meritul actualului Guvern pentru cã a încercat, în sfârºit, acest lucru ºi el trebuie subliniat ºi salutat ca atare.
Ce înseamnã aceastã coordonare politicã? Înseamnã faptul cã, în sfârºit, se contureazã o strategie de restructurare a sectorului în concordanþã cu doctrina militarã ºi cu strategia de securitate a României, lucruri pe care le avem ºi în temeiul cãrora putem aborda viitorul acestui sector în cunoºtinþã de cauzã.
Dintre elementele acestei strategii enumãr: redimensionarea industriei de apãrare, transformarea unor capacitãþi de producþie în parcuri industriale, transferarea în circuitul economic a unor capacitãþi de producþie, dezafectarea unor capacitãþi, separarea capacitãþilor de producþie de apãrare de cele civile, reorganizarea capacitãþilor de producþie pe grupe de produse, privatizarea unor unitãþi, investiþii în sector, creºterea nivelului tehnic ºi tehnologic al produselor prin achiziþii de know-how, optimizarea consumurilor energetice ºi de materiale, creºterea exporturilor. Sunt elemente ce configureazã, cum spuneam, aceastã strategie, ce contureazã principalele obiective, mijloacele ºi resursele necesare atingerii acestora, dar, în egalã mãsurã, fixeazã ºi responsabilitãþile ce incumbã factorilor de decizie în urmãrirea cu fermitate ºi tenacitate a punerii în aplicare a celor hotãrâte.
Iatã, aºadar, ce a intervenit în plus. Iatã marea schimbare pentru care considerãm cã meritã sã continuãm. Iatã de ce spuneam la începutul intervenþiei mele cã acest act normativ închide un capitol, dar în acelaºi timp deschide un altul pe care, însã, dincolo de a-l fundamenta, trebuie sã-l susþinem ºi sã-l urmãrim în aplicarea lui.
Prefigurând alternative mult mai viabile decât strânsul de muºeþel pe care îl oferea disponibilizaþilor premierul Ciorbea, procesul de restructurare al industriei de apãrare considerãm cã are ºanse mai mari de reuºitã decât procesul similar din sectorul minier, ce a dat multã bãtaie de cap guvernelor trecute, problemele generate nefiind rezolvate nici acum, la mai bine de 5Ñ6 ani.
Sigur, venitul de completare poate fi asimilat plãþilor compensatorii atât de mult criticate de noi pe vremea opoziþiei. Am încercat însã sã subliniez diferenþele majore în abordarea fenomenului, ceea ce ºi explicã fundamentarea diferitã a soluþiilor ºi, probabil, diferenþa de rezultate.
În orice caz, sunt mandatat ca de la aceastã tribunã sã asigur, în numele Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat ºi umanist) din Senat cã partidul nostru,
Guvernul ca ºi reprezentanþii noºtri în teritoriu, de la prefecþi, preºedinþi de consilii judeþene, primari pânã la reprezentanþi ai serviciilor descentralizate ºi directori ai unitãþilor supuse restructurãrii urmãrim cu multã atenþie ºi responsabilitate derularea restructurãrii industriei de apãrare în conformitate cu strategia în domeniu, suntem alãturi ºi ne exprimãm solidaritatea cu cele aproape 8.000 de persoane ce sunt disponibilizate ºi care împreunã cu membrii familiilor lor trec prin momente grele ale existenþei lor, îi sprijinim prin cele aproape 900 de miliarde de lei pe care îi alocãm pentru protecþia lor socialã pe urmãtorul an de zile ºi ne exprimãm convingerea în depãºirea acestui moment greu ºi în reuºita procesului declanºat.
Un al doilea grup de comentarii vizeazã forma actului normativ supus dezbaterii noastre. ªi aici sunt câteva lucruri care produc nedumerire.
În primul rând înþelesul diferit al sintagmei ”venit de completareÒ. Articolul 1 al Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 170/2001 vorbeºte de un venit de completare pentru cei menþinuþi cu contract de muncã în unitate, cuantumul acestui venit reprezentând 75% din ultimul salariu de bazã lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul pe venit, conform legii.
Analizând semantic, venitul respectiv nu completeazã nimic altceva, acesta fiind, practic, singurul venit obþinut de cei în cauzã. În acelaºi timp, trebuie spus cã acest venit de completare seamãnã cu un fel de salariu, dar nu în înþelesul tradiþional, de preþ al muncii efectuate, pentru cã munca nu se presteazã. Cã este aºa, cã respectiva sumã pentru cei rãmaºi cu contract de muncã în unitate este un fel de salariu ne-o aratã articolul 4 din actul normativ, care stipuleazã cã pentru suma respectivã salariaþii datoreazã contribuþiile individuale la bugetul asigurãrilor sociale de stat, la bugetul fondului pentru plata ajutorului de ºomaj ºi la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate. Dar când ajunge la contribuþia angajatorului pentru ajutorul de ºomaj, pensii ºi sãnãtate, salariaþii respectivi se transformã în ºomeri, aplicându-se art. 21 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, angajatorul fiind în consecinþã scutit de plata acestor datorii. Iatã, deci, o primã inconsecvenþã majorã pe care era cazul s-o eliminãm pentru a simplifica, a eficientiza ºi a responsabiliza, pentru a introduce o datã adevãrul ºi aici. Sunt sau nu salariaþi, sunt sau nu ºomeri cei vizaþi de art. 1 al ordonanþei, statutul actual fiind cu totul incert, ca ºi soluþiile oferite, creând confuzii, ceea ce s-a ºi vãzut în practicã în luna care a trecut.
Articolul 2 al ordonanþei vorbeºte de un alt venit de completare, pentru o altã categorie de beneficiari, respectiv pentru cei disponibilizaþi, deci pentru ºomeri, venit al cãrui cuantum este ºi el altul, ºi anume egal cu diferenþa dintre salariul mediu net pe economie din luna anterioarã disponibilizãrii ºi nivelul ajutorului de ºomaj al persoanelor disponibilizate, calculat conform Legii nr. 76/2002.
Semantic, acest venit de completare cu care opereazã articolul 2 al ordonanþei are un înþeles, el adãugându-se la ajutorul de ºomaj acordat persoanei respective, completând deci ceva. Regimul juridic, însã, al acestui din urmã venit de completare este diferit de cel al venitului de completare cu care opereazã articolul 1 al ordonanþei, el fiind exceptat de la plata obligaþiilor cãtre bugetul asigurãrilor sociale ºi fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate. Trebuie totuºi sã ne decidem Ñ vorba lui Caragiale Ñ ”Ori toþi sã muriþi, ori toþi sã trãimÒ. Din aceastã dilemã
credeþi, domnule ministru, cã putem ieºi? Care este natura juridicã realã a venitului de completare? Sunt, cu alte cuvinte, inconsecvenþe în modalitãþile de rezolvare juridicã a situaþiilor ce se intenþioneazã a fi protejate prin intermediul actului normativ, ceea ce creeazã confuzie în aplicare, ceea ce se încearcã a fi remediat în articolul 8 al ordonanþei de urgenþã a Guvernului, care dã posibilitatea celor douã ministere Ñ Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale ºi Ministerul Industriei ºi Resurselor Ñ sã emitã precizãri în aplicarea actului normativ, ceea ce, iarãºi, nu este o notã de laudã pentru iniþiator.
Dincolo de aceste lucruri, însã, Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat ºi umanist) îºi exprimã convingerea cã restructurarea sectorului producþiei de apãrare din România va avea loc în conformitate cu strategia elaboratã, cã aceasta va fi urmãritã ºi sprijinitã de cãtre toþi factorii de decizie, cã existã alternative viabile pentru forþa de muncã disponibilizatã ºi cã greutãþile de etapã vor fi depãºite.
Din aceastã perspectivã grupul nostru parlamentar sprijinã Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 170/2001 votând ”pentruÒ.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Dan-Mircea Popescu · 9 aprilie 2002 · monitorul.ai