Alexandru Sassu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Cred cã deja am ajuns într-o dezbatere care priveºte alte teme. Pânã unde poate sã hotãrascã cineva despre ceea ce se întâmplã cu viaþa lui sau nu? Pânã unde poate risca într-o astfel de situaþie?

Totuºi, am sã revin la formularea pe care am spus-o aici. Pãrerea mea este cã nu putem merge pe formularea spusã, în cazul în care sarcina reprezintã un factor de risc, pentru cã, atâta vreme cât nu spunem cã este vorba de viaþã, putem lãrgi acest risc foarte mult, dincolo de orice limitã, ºi lãsãm la responsabilitatea medicului dacã femeia naºte sau nu naºte.

Deci, chestiunea este, între altele fie spus sau între noi fie spus, dreptul femeii de a hotãrî dacã sã nascã Ð pentru cã discutãm despre ceea ce se întâmplã în spital; sã aibã un copil se poate întâmpla ºi în urma unei adopþii.

Deci formularea corectã ar fi ”Dreptul femeii de a hotãrî dacã sã nascãÒ, sau dacã domnul profesor sau comisia are altã formulare mai bunã din punct de vedere medical, sunt absolut de acord. Dar dreptul femeii de a hotãrî sã aibã un copil este o chestiune care ne duce ºi cãtre adopþii. Or, acolo discutãm despre altceva.

Însã revin la chestiunea de care spuneam. Cred cã ne putem opri într-o zonã foarte clarã, de responsabilitate a medicului, de hotãrâre a medicului, acolo unde riscul implicã viaþa. Dincolo de asta, ”riscÒ înseamnã foarte mult ºi este o decizie pe care trebuie s-o ia pacientul respectiv. Cred cã chestiunea este, din acest punct de vedere, foarte clarã. Repet, art. 21 spune: ”Dreptul femeii de a hotãrî dacã sã aibã sau nu copii este garantat, cu excepþia cazurilor prevãzute la art. 26Ò. În cazurile

prevãzute la art. 26 medicul hotãrãºte, trece peste voinþa pacientului. Eu cred cã nu putem sã mergem pânã acolo... în care medicul hotãrãºte într-o situaþie fãrã nici un fel de É trecând peste voinþa pacientului, dincolo de viaþã.

Vã mulþumesc.