Mark— BŽla

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Dar, în ceea ce priveºte firmele comerciale, magazinele, restaurantele ºi aºa mai departe, tot aºa, mã ener-

veazã ºi pe mine, **Drink Bar** , **Shop** É Însã, aici se pune o problemã a dreptului fiecãruia de a asigura acces la astfel de instituþii sau de a nu asigura. Cu alte cuvinte, patronul, proprietarul respectiv, decide ca inscripþionând astfel o instituþie comercialã, nu asigurã acces la toþi cetãþenii. Dupã pãrerea mea, el acþioneazã împotriva propriilor interese, în acest moment, când nu asigurã un asemenea acces. Deci, eu, în ceea ce mã priveºte, l-aº lãsa sã decidã. Dacã prin inscripþionãri inaccesibile se priveazã de un anumit tip public, este decizia dânsului. Nu e cazul în privinþa spitalelor, farmaciilor, toate instituþiile publice ºi aºa mai departe. Aºadar, nu observ aceastã distincþie, vã spun sincer, în acest proiect de lege. Dacã acceptãm cã, totuºi, se legifereazã aceastã problemã Ñ ºi observã cã majoritatea, eventual, susþine o astfel de legiferare Ñ, atunci ar trebui sã discutãm ºi problema acestor dinstincþii ºi sã gãsim soluþiile adecvate în ceea ce priveºte accesul general al cetãþeanului ºi, în unele cazuri, decizia fiecãruia de a asigura un astfel de acces, ºi de a nu asigura, eventual, accesul respectiv.

Acum, referindu-mã la problema minoritãþilor ºi a limbilor minoritãþilor, e clar cã acest proiect de lege nu este direcþionat împotriva limbilor minoritãþilor. Eu cred cã este clar Ñ sau permiteþi-mi sã fiu convins de acest lucru Ñ cã atunci când dorim sã ne protejãm limba naþionalã, limba oficialã a þãrii, prin aceeaºi idee, de fapt, dorim sã protejãm ºi celelalte valori lingvistice ºi culturale existente în þara noastrã. Deci, când plecãm de la ideea cã trebuie sã ne protejãm limba naþionalã, suntem de acord ºi cu ideea cã va trebui sã ne protejãm ºi limbile minoritãþilor existente în România, culturile ºi tradiþiile existente în cadrul acestor minoritãþi.

Deci, acest proiect am înþeles cã doreºte sã protejeze limba oficialã a þãrii, limba românã, limba naþionalã, împotriva penetrãrii unor limbi strãine ºi împotriva suprimãrii limbii române, prin firme, inscripþii prezente în mod public de cãtre aceste limbi. ªi eu cred cã este posibil, dacã se doreºte adoptarea unei astfel de legi, ºi s-au ºi gãsit, în mare parte, amendamentele necesare în aceastã privinþã. Este posibilã protejarea limbilor minoritãþilor împotriva aceluiaºi fenomen, prin acelaºi text, prin acelaºi proiect.

Aºadar, exceptarea lor, pe de o parte, în ceea ce priveºte ideea cã nu trebuie sã lãsãm penetrarea limbilor strãine, ºi, în acelaºi timp, nu numai exceptarea, ci ºi protejarea lor într-o serie de ipostaze publice, într-o serie de situaþii când se utilizeazã, în mod firesc, limbile minoritãþilor.

În acest sens, au existat amendamente, ele au ºi fost acceptate. De fapt, în cazul limbilor minoritãþilor nu se pun aceleaºi probleme, ca ºi în cazul limbii române, în toate ipostazele, fiindcã, atunci când se militeazã pentru dreptul utilizãrii limbilor minoritãþilor în mod public, se militeazã, în majoritatea cazurilor, pentru un anumit bilingvism, ºi anume Ñ dupã cum cunoaºteþi ºi dumneavoastrã, doar împreunã am adoptat dispoziþiile legale respective Ñ, se militeazã pentru indicatoare, inscripþii, firme bilingve.