Frunda Gyšrgy

Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Distins Senat,

Problema compatibilitãþii profesiei de avocat cu cea de parlamentar nu se pune prima datã în Parlamentul României. În mai multe legislaturi aceastã problemã a fost ridicatã cu argumente de drept internaþional, cu argumente sociale, cu argumente morale, dar de fiecare datã Parlamentul, una din Camerele lui, a respins aceastã iniþiativã. Cred eu cã acelaºi lucru trebuie sã îl facem ºi astãzi.

Din punct de vedere al dreptului constituþional, Constituþia prevede în mod limitativ incompatibilitãþile pe care parlamentarii le au. Din punct de vedere constituþional, nu putem aplica o interdicþie pentru unii membri ai Parlamentului în timpul exercitãrii mandatului. Acestea sunt, dacã vreþi, excepþiile formale cu care pot apãra aceastã cauzã, subliniind cã eu însumi sunt avocat.

Vreau sã intru, însã, mai în fond, mai în detaliu asupra acestei probleme. Pentru cã este o problemã foarte importantã, cu repercusiuni foarte importante asupra vieþii sociale, asupra unui raport sãnãtos între puterea legislativã ºi puterea judecãtoreascã. Dacã vreþi, aº spune cã avocaþii sunt liantul, punctul de legãturã, puntea, podul, numiþi-o cum vreþi, dintre juridic ºi legislativ. Ducem experienþa legislativã în Curþi, în instanþe, unde simþim cum se aºazã legile pe care le adoptãm, ºi venim, _volens nolens,_ cu experienþa acumulatã în Curþi ºi vom folosi aceastã experienþã pentru modificarea legilor.

18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 65/27.IV.2002

Dacã mã întrebaþi, ca avocat, vã spun cã experienþele mele sunt foarte contradictorii la diferitele niveluri de instanþã. Au fost cazuri Ñ e adevãrat, foarte puþine Ñ când judecãtorii se simt, mai ales cei tineri, simt un respect deosebit ºi ai, într-adevãr, un avantaj psihologic, dacã vrei. Dimpotrivã! În cele mai multe cazuri ai un dezavantaj. Judecãtorul simte nevoia sã îºi dovedeascã faptul cã acolo, în Curtea lui, terenul lui, el este cel care impune regulile jocului ºi de obicei te pune la punct.

Nu sunt de acord nici cu conduita unor avocaþi, senatori sau deputaþi, când se întâmplã cã în argumentele lor îºi folosesc calitatea de parlamentar. Este categoria acelora care încearcã sã fie oameni politici în Curþi ºi încearcã sã fie avocaþi în Parlament. Eu cred cã depinde de noi înºine ºi aparþine propriei noastre decizii sã decidem sã fim parlamentari în Parlament ºi avocaþi în Curþi. Cred eu, pe de altã parte, cã experienþa noastrã, experienþa României ultimilor 12 ani aratã cât de important e ca în Parlament sã avem juriºti ºi avocaþi. Fac aceastã distincþie care nu este de nuanþã, este de fond. Altfel gândeºte un procuror care toatã viaþa lui a acuzat, altfel gândeºte judecãtorul care toatã viaþa lui a balansat, a dat dreptate uneia sau alteia dintre pãrþi ºi altfel gândeºte, luptã, simte un avocat care, întotdeauna, s-a fãcut reprezentantul, ostaºul, purtãtorul de cuvânt al clientului sãu. Noi, avocaþii care suntem în Senat, nu suntem altceva decât avocaþii alegãtorilor noºtri, avocaþii comunitãþilor noastre, cei care sãptãmânã de sãptãmânã ne întâlnim cu oamenii în circumscripþiile electorale în care am fost aleºi, care sintetizãm, analizãm, concluzionãm asupra informaþiilor care vin ºi aici spunem punctele lor de vedere.