Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 septembrie 2000
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Flavius Antoniu Baias
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Amendamentul a fost de altfel prezentat de domnul preºedinte Dan Marþian mai înainte. În ceea ce ne priveºte, susþinem formularea iniþialã din ordonanþã, ºi anume ca propunerea privind numirea judecãtorului din partea României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului sã fie fãcutã de ministrul justiþiei. În amendament, dupã cum se poate observa, se propune ca aceastã propunere (iertatã îmi fie repetiþia termenilor) sã fie fãcutã de Consiliul Superior al Magistraturii.
Sunt câteva argumente care pot sã pledeze împotriva acestei soluþii adoptate de cãtre comisie. Primul dintre ele aº îndrãzni sã spun cã este aproape de ordin constituþional. Rolul constituþional al Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum rezultã din reglementarea legii fundamentale, este altul ºi se referã la magistraþii judecãtori ºi procurori care îºi desfãºoarã cariera judiciarã în România, ºi nu la eventualele aspecte internaþionale ale acestei cariere, aºa cum poate fi aceea de a fi propus ca judecãtor la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Mai mult decât atât, cum s-a ºi întâmplat, este cazul prezentului reprezentant al României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, al judecãtorului care reprezintã astãzi România în cadrul Curþii Europene a Drepturilor Omului; pot fi situaþii în care sã nu fie propuºi magistraþi de carierã, ci cadre didactice universitare, juriºti de mare prestigiu, cu privire la care Consiliul Superior al Magistraturii sã nu fi avut pânã în momentul respectiv nici un fel de competenþã ºi nici un fel de informaþie. Acesta ar fi primul argument.
Al doilea argument, aº îndrãzni sã spun, þine de operativitatea unor asemenea propuneri. Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colegial. Dupã cum vedeþi, din text nu rezultã cine îi recomandã sã facã aceste propuneri. Rezultã implicit cã de fapt Consiliul Superior al Magistraturii s-ar autosesiza într-o asemenea ipotezã cu privire la potenþialii candidaþi pe care sã-i recomande Guvernului, ceea ce poate sã punã sub semnul întrebãrii cel puþin celeritatea unor astfel de propuneri.
În toate celelalte cazuri în care Consiliul Superior al Magistraturii are competenþe cu privire la magistraþi, potrivit Legii de organizare judecãtoreascã, el nu se autosesizeazã, ci acþioneazã la propunerea ministrului justiþiei, repet, potrivit prevederilor Legii de organizare judecãtoreascã.
Eu aº îndrãzni sã mã opresc aici cu aceste argumente, susþinând încã o datã varianta iniþialã a textului, care sã confere ministrului justiþiei, pentru motivele pe care le-am arãtat, prerogativa de a propune Guvernului reprezentantul României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
În ipoteza în care aceastã poziþie nu va fi agreatã, gãsesc cã ar putea fi acceptatã cel puþin o soluþie de compromis, în mãsura în care s-ar socoti cã este neapãrat necesarã prezenþa sau acþiunea Consiliului Superior al Magistraturii în acest domeniu, trecându-se peste argumentul de ordin constituþional pe care le-am invocat, cred cã s-ar putea, ca ºi în celelalte cazuri care îi privesc pe magistraþii de carierã din România, sã se ofere ministrului justiþiei cel puþin prerogativa de a recomanda Consiliului Superior al Magistraturii candidaþii pentru înalta funcþie de judecãtor din partea României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.