ªtefan Baban

Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi, ”România este o naþiune de asistaþiÒ.

Dupã 13 ani de tranziþie în care s-a vorbit într-una despre reforme economice ºi sociale, menite sã reducã uriaºul decalaj între populaþia activã ºi cea ocupatã, 51% dintre români au ajuns sã-ºi ducã zilele dintr-o pensie de stat, iar 3 dintre 10 români trãiesc din alocaþiile de stat pentru copii sau din banii proveniþi din concediile de maternitate.

Dacã la aceastã prezentare adãugãm ºi faptul cã mai mult de peste jumãtate din populaþia activã a României lucreazã în întreprinderi falimentare, pentru care tot statul plãteºte, avem imaginea clarã a ceea ce se întâmplã acum în economia româneascã.

În aceste condiþii, întrebarea fireascã pe care ne-o punem cu toþii, ºi anume cine întreþine instituþiile statului, sistemul de învãþãmânt, Armata, Poliþia, este destul de pertinentã. Rãspunsul este foarte simplu, este la îndemâna tuturor: sistemul de taxe ºi impozite promovat în aºa-zisa reformã a economiei de piaþã.

În cadrul acestui sistem, ponderea este deþinutã de T.V.A. la care se adaugã impozitul pe profit, taxele ºi impozitele adãugate la orice marfã ºi serviciu care circulã pe piaþa liberã ºi impozitul pe salarii.

În concluzie, analizând aceastã conjuncturã, putem spune clar ºi rãspicat cã cel care încurajeazã nemunca este tocmai statul român. Trãgând linie, se poate spune cã mai bine de 10 milioane de români supravieþuiesc, în principal, din venituri redistribuite de stat, pensii ºi alocaþii de stat. Astfel cã, în situaþia existentã, salarii mici, fiscalitate ridicatã, pensii de mizerie ºi protecþie socialã cvasiinexistentã, cetãþeanul român nu mai poate supravieþui cu veniturile obþinute, având douã variante: obþinerea celei de-a doua slujbe, lucru mai rar, având în vedere penuria de locuri de muncã din economia româneascã, aºa cum s-a vãzut ºi la recentele burse ale locurilor de muncã, sau sã solicite înscrierea la cantinele de ajutor social subvenþionate de primãrii ºi la acordarea venitului minim garantat. Marea majoritate a celor aflaþi în dificultãþi financiare apeleazã la cea de-a doua variantã, astfel încât, în ultima perioadã, cantinele de ajutor social, respectiv primãriile, fac faþã tot mai greu solicitãrilor. În cazul unor refuzuri, mai mult sau mai puþin justificate, se apeleazã la grevã în faþa acestor instituþii.

Ceea ce v-am prezentat este realitatea dezolantã, des întâlnitã în judeþele slab dezvoltate ºi cu o ratã a ºomajului mai mare decât media pe þarã, aºa cã nu ar trebui sã mai fie pentru nimeni un semn întrebare pãrerea reprezentanþilor fundaþiilor ºi organizaþiilor non-profit din strãinãtate care vin fie cu donaþii, fie cu ajutoare pentru asistaþii români. Dupã cum spune un vechi proverb românesc: ”Dacã nu te ajuþi tu, nu te ajutã nimeniÒ, aºa ºi noi, ne vom transforma într-o naþiune de asistaþi, dacã nu vom întreprinde mãsuri cu finalitate pentru eradicarea acestui flagel social.