Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·13 martie 2003
procedural · adoptat
Radu Alexandru Feldman
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Stimate colege ºi stimaþi colegi,
Nu eram înscris pe lista celor care urmau sã prezinte în faþa dumneavoastrã o declaraþie politicã. Prezenþa mea la acest microfon este, într-un fel, continuarea declaraþiei politice fãcute de domnul senator Adrian Pãunescu ºi, mai precis, de scrisoarea pe care domnul senator Adrian Pãunescu a primit-o din partea scriitorului ºi fostului deputat Andrei Strâmbeanu.
Mã simt dator sã evoc un moment trãit împreunã Ñ mã tem de stridenþa cuvintelor, dar nu gãsesc altele mai potrivite Ñ, trãit împreunã cu acest mare român, cu acest mare scriitor, care, la un moment dat, a fost ºi în Parlamentul þãrii, respectiv la Chiºinãu.
Cu câþiva ani în urmã am fost, în posturã de autor, la Chiºinãu cu Teatrul Naþional din Bucureºti. Atunci l-am cunoscut pe deputatul ºi scriitorul Andrei Strâmbeanu, un om minunat. ªi Andrei Strâmbeanu mi-a povestit urmãtoarea întâmplare: aproape cu 50 de ani în urmã venise cu mama sa de la þarã în capitalã, la Chiºinãu. Mergeau pe bulevardul principal ºi, la un moment dat, mama lui a înþepenit, nu a putut sã mai meargã, nu putea sã vorbeascã, tânãrul sãu fiu nu ºtia ce se întâmplã ºi, uitându-se la femeia de lângã el, a vãzut-o cu ochii în lacrimi, cu privirea fixatã pe clãdirea de peste drum. Erau în faþa Teatrului Naþional din Chiºinãu, unde era arborat steagul românesc. Cu aproape 50 de ani în urmã, Teatrul Naþional românesc, celebra trupã a Teatrului Naþional din Bucureºti, sub bagheta maestrului Sicã Alexandrescu, a întreprins un turneu la Chiºinãu. Dupã foarte mulþi ani, era prima datã când steagul românesc era arborat pe bulevardul principal al capitalei.
Au trecut anii, Andrei Strâmbeanu a ajuns un scriitor consacrat. Ajuns în Parlamentul þãrii, se duce acasã, îºi vede mama, mama îl întreabã: ”Cum mai merg lucrurile, Andriuºa?Ò ªi Andriuºa îi spune: ”Nu avem gaz, nu avem electricitate, nu ne luãm salariile, nu avem ce mânca...Ò. Femeia bãtrânã îl ascultã ºi îl întreabã: ”Andriuºa, dar tricolorul mai fâlfâie la Chiºinãu?Ò ”Fâlfâie, mamã!Ò, rãspunde deputatul Andriuºa Strâmbeanu. ”Andriuºa, cât timp mai fâlfâie tricolorul la Chiºinãu, mai e o speranþã.Ò
Am vrut sã evoc acest moment, m-am simþit dator sã evoc acest moment, ca sã-mi declar deplina solidaritate, dacã se poate spune, cu scrisoarea lui Andrei Strâmbeanu, cu durerea lui Andrei Strâmbeanu, cu siguranþa, cu mâhnirea senatorului Adrian Pãunescu ºi sã îl rog pe parlamentarul Mãdãlin Voicu ca în timpul cel mai scurt sã repare o declaraþie nedemnã, care nu numai cã îl pune pe el într-o posturã nu dintre cele mai fericite, dar aº spune cã maculeazã chiar memoria marelui artist care a fost tatãl lui, Ion Voicu.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.