Florea Preda

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Declaraþia mea este personalã.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Pentru activitate duºmãnoasã dusã împotriva conducerii superioare de partid ºi de stat, în aprilie 1983 am fost reþinut ºi anchetat de organele Securitãþii de stat.

Era perioada când se declarase de cãtre Ceauºescu inexistenþa deþinuþilor politici.

Acest statut constituie baza obiectivitãþii declaraþiei, pe care am fãcut-o public în 1993 ºi pe care o reafirm astãzi, cã Nicolae Ceauºescu, fostul preºedinte al României a fost printre patrioþii de seamã ai neamului românesc, acþionând ºi obþinând rezultate notabile în perioada celor 25 de ani ai istoriei noastre, cât a fost conducãtorul statului. Diplomat abil, apãrãtor fervent al independenþei ºi suveranitãþii naþionale, a dus o iscusitã politicã externã pentru colaborare între popoare ºi pace. Concomitent a depus mari eforturi pentru a atenua tutela Moscovei, rãmânând totuºi pe orbita diplomaticã sovieticã, deoarece o abatere ar fi periclitat suveranitatea þãrii.

Inteligenþa nativã ºi curajul cu care a fost dotat i-au permis sã navigheze printre mai marii lumii: astfel, negociazã conflictul ideologic dintre Uniunea Sovieticã ºi China, se declarã independent în cadrul Tratatului de la Varºovia faþã de conflictul armat arabo-israelian, mijloceºte cu succes întâlnirea ºefilor de stat ai S.U.A. ºi China, protesteazã vehement împotriva invadãrii Cehoslovaciei de cãtre trupele Tratatului de la Varºovia, exploateazã ºi chiar speculeazã credinþa Occidentului cã România ar putea deveni punctul sãu de sprijin în constelaþia statelor socialiste.

Desigur, n-a avut intenþia sã scoatã þara din acest context, ci de a corela procesul conducerii politico-economice la nivelul tehnic atins cãtre sfârºitul anului 1985, pentru cã reuºise sã-ºi asigure ºi independenþa economicã drept spaþiu de manevrã.

De altfel, setea de libertate, independenþã ºi suveranitate constituie o caracteristicã a poporului român, ca ºi spiritul de colaborare ºi alianþã, toate acestea fiind dovedite de-a lungul istoriei de Mircea del Bãtrân, ªtefan cel Mare ºi Sfânt, Mihai Viteazul ºi alþii.

Aceste puternice sentimente le întâlnim ºi la Gheorghiu-Dej, care reuºeºte sã înlãture ocupaþia militarã a þãrii, statuatã de puterile occidentale dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.

În continuare, Ceauºescu are meritul de a fi continuat ºi consolidat independenþa politicã ºi economicã dupã 1964 faþã de U.R.S.S.

Acest fapt ºi factorii mondialismului nãscuþi în acea vreme l-au dus în faþa plutonului de execuþie.

În acest plan, pe fondul unor greºeli, în special cãtre finele ultimului deceniu al perioadei sale, nemulþumirile profunde ale unei pãrþi a poporului român, au dus la rãscoalã, iar câþiva strãini de neam ºi þarã îndeplinesc dictatul de execuþie în cea mai mãreaþã sãrbãtoare a creºtinãtãþii Ñ Ziua Naºterii Mântuitorului Iisus.