Dan Coriolan Simedru

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Declaraþia politicã de astãzi se referã la ”Regionalizarea României Ñ subiect electoral sau necesitate?Ò

Asistãm în ultimele luni la o avalanºã de declaraþii contradictorii fãcute de Guvern referitoare la reorganizare ºi la o nouã împãrþire administrativ-teritorialã a României. Unii o invocã ca pe o necesitate impusã de Uniunea Europeanã, alþii aduc în scenã spectrul federalizãrii ce ar fãrâmiþa þara. În realitate, cei care guverneazã astãzi nu doresc o abordare serioasã a subiectului.

În anul 1997, Delegaþia Comisiei Europene la Bucureºti, împreunã cu Guvernul României, publicã Carta verde Ñ Politica de dezvoltare regionalã a României. În 1998 se adoptã Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România. S-au format cele opt regiuni de dezvoltare, au început sã funcþioneze consiliile de dezvoltare regionalã ºi agenþiile din subordine. Se contura un început de politicã de dezvoltare regionalã.

Deºi în campania electoralã din anul 2000 ºi în Programul de guvernare P.D.S.R.-ul nu suflã o vorbã despre reorganizarea administrativ-teritorialã a þãrii, în anul 2002 Guvernul P.S.D. descoperã importanþa subiectului regionalizãrii ºi îl transformã într-unul electoral. Dar, în loc sã abordeze profesionist subiectul, au lansat o campanie de promovare ce a avut un singur merit Ñ acela de a lãsa pe cetãþenii acestei þãri într-o deplinã confuzie, generatoare de obsesii ºi frustrãri. Primul-ministru a oferit în 2002, la Sinaia, modelul italian ºi spaniol de regionalizare, apoi, mai nou, pe cel slovac.

Preºedintele Iliescu este împotriva a însãºi ideii de regionalizare, iar ministrul Cozmâncã, dupã ce lanseazã nefericita formulã a numirii de cãtre primul-ministru a unor guvernatori care sã conducã regiunile de dezvoltare, încãlcând astfel principiul autonomiei locale, doreºte sã regrupeze judeþele.

În luna martie, cele 42 de judeþe se transformã în 10 sau 12 judeþe mai mari care nu se numesc regiuni pentru cã ”în România, termenul de regiune deranjeazãÒ. Luna aprilie îi aduce însã aceluiaºi domn ministru o altã viziune regionalã, cu 20 de unitãþi administrative a câte un milion de locuitori, sau, ca alternativã, consolidarea actualelor forme de organizare regionalã, realizate în baza Legii nr. 151/1998, chiar dacã acestea erau consi- derate ”în agonieÒ ºi imposibil de resuscitat, cu numai o lunã în urmã. Daþi-mi voie, domnilor guvernanþi, sã vã admir consecvenþa!

Dupã trei ani de guvernare P.S.D., ce sã mai înþeleagã bietul cetãþean? De la alegeri anticipate la alegeri amânate, apoi la altele decalate ºi aºa mai departeÉ

În final, se va lãmuri însã cã la mijloc este altceva, ºi anume dorinþa ºi preocuparea actualului Guvern de a-ºi menþine cu orice formã puterea ºi de a obþine un nou mandat.

În loc sã discute serios ºi responsabil un subiect delicat, dar actual, Guvernul refuzã dialogul cu partidele de opoziþie ºi cu societatea civilã, fãcându-ne sã asistãm la un joc de declaraþii fãrã acoperire care va fi sancþionat în 2004, atunci când alegãtorul îºi va exprima opþiunea.