Emil Boc

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnã ministru,

## Domnilor magistraþi,

## Doamnelor ºi domnilor,

Partidul Democrat va vota pentru actualul Consiliu Superior al Magistraturii, propus ºi aflat în faþa dumneavoastrã, însã nu poate, repet, nu este vorba de o opþiune personalã, este vorba de poziþia unui partid politic. Nu poate trece cu vederea unele imperfecþiuni care au avut loc în cadrul acestui proces al membrilor noului Consiliu Superior al Magistraturii. În ordine, aceastã gestionare a alegerii noului Consiliu Superior al Magistraturii a fost prost conceputã ºi prost administratã de cãtre Guvern ºi de cãtre Ministerul Justiþiei, ºi am sã ofer câteva argumente în acest sens.

În primul rând, mandatul actualului Consiliu Superior al Magistraturii a expirat în 2 iulie 2002. În acest moment nu avem un Consiliu Superior al Magistraturii legal, un Consiliu Superior al Magistraturii legitim, întrucât mandatul de patru ani a expirat în 2 iulie 2002. Ce a fãcut cabinetul ºi Ministerul Justiþiei pentru a intra în legalitate?! Din nefericire, cu o bâlbâialã regretabilã a împins acest proces pânã astãzi, mai 2003. În primul rând, a emis o ordonanþã de urgenþã, în 20 februarie 2002, care stabilea o anumitã modalitate ºi o anumitã procedurã de desemnare a judecãtorilor ºi a magistraþilor pentru noul Consiliu Superior al Magistraturii, procedurã care dupã aceea a fost completatã ºi modificatã prin Legea nr. 653/2002 care a fost publicatã în ”Monitorul OficialÒ în decembrie. Iatã, un an de zile, majoritatea parlamentarã a bâlbâit acest proces în detrimentul intereselor puterii judecãtoreºti. Este inadmisibil, în condiþiile în care s-au emis 416 ordonanþe de urgenþã în doi ani, s-au elaborat peste 1.000 de legi, numirea membrilor noului Consiliu Superior al Magistraturii sã se tergiverseze aproape un an de zile Ñ 2 iulie 2002 ºi ne apropiem de iulie 2003.

În al doilea rând, vrem sã subliniem faptul cã, din nefericire, în cazul desemnãrii magistraþilor de la Curtea Supremã de Justiþie s-au încãlcat, spunem noi, regulile procedurale ºi, mai ales, spiritul acestei legi. Spiritul legii pe care noi am salutat-o a fost acela de a da magistraþilor ultimul cuvânt în desemnarea reprezentanþilor lor în Consiliul Superior al Magistraturii, iar Parlamentul doar sã ratifice, repet, sã ratifice decizia ºi voinþa exprimatã de magistraþi în adunãrile lor generale, fie cã sunt judecãtori, fie cã sunt procurori. La Curtea Supremã de Justiþie, din nefericire, ºi corect au fost menþionate datele aici de cãtre domnul profesor Neagu, persoanele care au fost mandatate sã reprezinte Curtea Supremã de Justiþie în Consiliu Superior al Magistraturii au fost respinse, douã din cele trei persoane au fost respinse, fãrã ca în Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri sã fie invocat vreun argument legal. Potrivit spiritului acestei legi, potrivit spiritului pe care-l are ordonanþa ºi legea de aprobare, ei puteau fi respinºi numai dacã nu îndeplineau condiþiile cerute de lege, nu îndeplineau condiþiile de vechime pentru a putea candida, nu aveau calificativul foarte bine sau planau asupra lor suspiciuni de corupþie care îi fãceau nedemni de a fi membri ai Consiliu Superior al Magistraturii. Nici una dintre aceste acuzaþii, nici unul dintre aceste lucruri nu a fost menþionat în plenul Comisiilor juridice, dimpotrivã, au fost apreciaþi, lãudaþi, ºi la vot au fost înlãturaþi din competiþia pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Evident cã se pune problema, atunci, pentru ce au fost respinºi dacã au întrunit toate condiþiile legale, numai cã la vot nu au ieºit?! Din nefericire, profitãm de aceastã ocazie ºi atragem încã o datã atenþia puterii politice sã lase puterea judecãtoreascã pe mâna celor competenþi, pe mâna judecãtorilor, pe mâna magistraþilor. Consiliul Superior al Magistraturii reprezintã Parlamentul puterii judecãtoreºti. Dacã dorim sã avem o putere judecãtoreascã independentã trebuie sã-i lãsãm pe cei care gestioneazã puterea