Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Doamnelor ºi domnilor colegi ºi domnilor invitaþi,

Aceastã exprimare din sintagma pe care o discutãm este deficitarã, dar ea prilejuieºte o discuþie utilã. Unele din susþinerile domnului Zoner pot fi primite, altele nu. Cazuistica pe care o face cu cazul Grecea nu e relevantã la speþã. În sistemele de drept continentale se gândeºte de la norma generalã la cazul concret, ºi nu viceversa.

Noi suntem în situaþiunea urmãtoare. Statul este acela care are interesul sã protejeze anumite valori, anumite ºtiri, anumite documente. Niciodatã nu s-a spus cã regula menþinerii documentelor are caracter absolut. Existã o sumedenie de documente care pot sã intre în istorie ºi menþinerea lor este utilã, cum ar fi, de pildã, un pergament, un zapis de pe timpul lui Mircea cel Bãtrân, dar existã anumite documente, mai de actualitate, care fac parte din politica actualã a unui Guvern ºi interesul este variabil, aici este clenciul problemei. Este în interesul þãrii ca un document sã fie menþinut, dar poate, la un moment dat, sã fie tot în interesul þãrii ca, dupã un anume moment istoric, documentul sã nu mai fie menþinut. De aceea cred eu cã regula aceasta nu trebuie sã fie absolutã, deci regula trebuie sã fie cã documentele nu trebuie sã fie distruse. Prin excepþie, se poate autoriza distrugerea anumitor documente ºi aceasta nu trebuie sã fie fãcutã decât prin lege.

Domnul Zoner tot întreabã mereu: care lege, care lege, care lege? Acea lege care reglementeazã, în funcþie de calificarea documentului, regimul lui juridic. Iatã, de pildã, aici discutãm despre anumite documente. În aceastã lege pe care o moºim noi acum se va introduce sau nu o anumitã normã, aceasta pe care o discutãm acum, azi.

**Domnul Constantin ªerban Rãdulescu-Zoner** _(din salã):_

Care lege?!