Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Eu nu discut lucrurile din punct de vedere politic. Eu vreau respectuos sã fiþi de acord sã discutãm lucrurile ºi în plan juridic ºi numai juridic.

Aceastã Constituþie are un text foarte important. Mã adresez îndeosebi acelor colegi care sunt împotriva modificãrii, pentru cã cei care sunt pentru modificare n-are rost sã facem dialog cu dumnealor.

Acest art. 16 din Constituþie este aºa-zisul amendament Ninosu. Potrivit acestui amendament, nimeni nu este mai presus de lege.

Dacã suntem în situaþia cã o anumitã protecþie acordatã anumitor persoane, nu neapãrat parlamentari, este organizatã în aºa fel încât ea constituie un impediment absolut pentru a fi tras la rãspundere pentru fapte, nu pentru opinii, atunci dumneavoastrã veþi reacþiona. Parlamentul va spune: asta nu e bine. ªi vom modifica.

Dacã însã este vorba de aceleaºi fapte ºi le comite un parlamentar, indiferent de culoarea politicã, atunci dumneavoastrã spuneþi: nu, când este vorba de parlamentar, trebuie sã asigurãm o protecþie mai importantã, mai energicã. ªi eu spun cã aºa este. De aceea ºi existã textul. Toatã discuþiunea este dacã totuºi instituþia funcþioneazã.

Domniile voastre doriþi ºi aspiraþi Ð ºi este normal sã fie aºa Ð la o rocadã a puterii ºi veþi ajunge la putere, probabil, ºi dacã veþi ajunge la putere veþi fi învinuiþi în continuare de faptul cã sunteþi consecvenþi pe 2/3, ca ºi cum, pânã la urmã, vreþi cu orice preþ, cu obstinaþie, sã nu fie cineva tras la rãspundere.

Dacã s-ar merge pe o treime, atunci într-adevãr soluþia ar fi dezechilibratã pentru bunul motiv cã s-ar putea obþine cu uºurinþã o treime. Dacã se merge pe 50 plus unu, noi credem Ð ºi la comisie s-a discutat mult ºi de aceea am ºi luat cuvântul Ð cã este o soluþie echilibratã, care exclude abuzurile. Dacã rãmâne 2/3, soluþia este din nou dezechilibratã, dar încarcã art. 16 din Constituþie.

Dumneavoastrã vã plac anumite texte atunci când doriþi, dar nu vã plac altele. Dumneavoastrã însã sunteþi confruntaþi cu faptul cã, dacã o faptã se comite în România de cãtre un parlamentar, coana Leana de la coada vacii aflã peste 3 luni sau niciodatã. Dar fapta se aflã imediat prin mass-media, în câteva minute, la Paris sau la Washington. Nu ºtiu cum veþi gândi dumneavoastrã aceastã chestiune. Sunteþi liberi sã votaþi cum doriþi.

Eu cred cã ar trebui sã aveþi totuºi acel self-control ºi sã vã întrebaþi dacã nu ar fi mai bine sã apãraþi proprietatea prin fapte, nu prin vorbe, ºi sã-l apãrãm pe parlamentar nu prin vorbe, ci prin fapte.

Care este rostul acestei ridicãri sau neridicãri de imunitate?

Este tocmai acela care se discutã aici, de care se tot fereºte domnul coleg care a vorbit înainte, ºi anume de a verifica sã nu fie o ºicanã. Pentru cã, într-adevãr, un ales al poporului nu trebuie sã fie supus unei judecãþi nedrepte sau pentru o faptã care nu existã, pentru ceva nãscocit.