Ecaterina Andronescu

Vã mulþumesc.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Desigur cã aceastã numitã descentralizare a finanþãrii învãþãmântului preuniversitar a fost de naturã, din pãcate, ºi cred eu, în primul rând dintr-o lipsã de informare, a fost de naturã sã îngrijoreze pe unii dintre colegii noºtri, dascãli în învãþãmântul preuniversitar. De ce s-a pus o astfel de problemã? Aº aduce aici ca rãspuns cel puþin trei argumente.

Unu. Traseul actual al salariilor personalului didactic din învãþãmântul preuniversitar este extrem de greoi ºi foarte lung; ministerul deschide salarizarea, apoi documentele merg la Ministerul Finanþelor Publice, de acolo la trezoreria centralã, de la trezoreria centralã la trezoreriile locale ºi apoi la centrele bugetare. Mai mult decât atât, pe acest traseu Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii practic nu poate sã intervinã, pentru cã sunt zone care nu intrã în responsabilitatea noastrã.

Al doilea argument este legat de faptul cã impozitul pe salariile cadrelor didactice, într-o astfel de descentralizare a salarizãrii, rãmâne la consiliile locale. ªi în felul acesta sunt ajutorate acele consilii mai sãrace, care la rândul lor pot sã dea mai mulþi bani ºcolii. Pentru cã orice ºcoalã preuniversitarã are douã feluri de finanþãri: finanþarea proporþionalã cu numãrul de elevi, care se asigura pânã acum din bugetul central, ºi finanþarea complementarã, prin care se acopereau cheltuielile curente ale ºcolii ºi reparaþiile curente, cheltuieli care se asigurau din bugetele locale. Or, în felul acesta, din impozite, sperãm cã ºi ºcolile vor avea mai mulþi bani la finanþarea complementarã. ªi poate nu în ultimul rând aº vrea sã aduc ca argument pentru aceastã descentralizare necesitatea de a crea o punte de dialog între autoritãþile locale ºi ºcoalã. Din pãcate Ñ ºi eu sigur cã o spun în primul rând uitându-mã în grãdina proprie Ñ din pãcate, instituþia ºcolarã de multe ori s-a dezvoltat ca o instituþie de sine stãtãtoare, cu privirea mai ales cãtre interior, ºi nu cu ochii deschiºi cãtre societate. Or, cred cã aceasta reprezintã o modalitate prin care cele douã autoritãþi Ñ cea localã ºi cea ºcolarã Ñ sã se poatã aºeza la masa dialogului ºi sã îºi punã alãturi eforturile în favoarea ºcolii. Desigur, n-aº aduce ca argument, dar nu pot sã trec peste faptul cã descentralizarea este un principiu care funcþioneazã în toate þãrile civilizate ºi mai devreme sau mai târziu tot aici trebuie sã ajungem.

Ceea ce este foarte important în acest moment este sã punem la punct un mecanism care sã fie în aºa fel gândit încât sã nu facã mai dificil acest proces ºi sã nu determine întârzieri în acordarea salariilor cadrelor didactice.

De aceea, sunt în mãsurã, pentru cã m-am implicat în toate etapele, sã vã descriu acest proces în aºa fel încât sper ca la rândul dumneavoastrã sã risipiþi îngrijorãrile colegilor noºtri profesori.

Prin Legea bugetului existã acoperire integralã pentru salariile cadrelor didactice atât la nivelul actual, cât ºi în ceea ce priveºte mãririle la care Guvernul s-a angajat Ñ cele 7 procente alocate în luna martie, 7 în iunie ºi 6 în septembrie Ñ, bani care de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii au fost repartizaþi într-o anexã, pe judeþe, potrivit numãrului de norme pe care fiecare judeþ îl are. Aceste anexe fac parte integrantã din Legea bugetului ºi ele cuprind, în afara sumelor din care sunt plãtite salariile personalului didactic, cuprind ºi cheltuielile aferente manualelor, burselor ºi bazei materiale pentru materialele didactice, care sunt Ñ de asemenea Ñ descentralizate. Fac o parantezã ºi spun cã ºi procesul de acoperire a necesarului de manuale era la fel de greoi. ªcoala îºi fãcea un necesar, îl transmitea inspectoratului, inspectoratul însuma, apoi trimitea ministerului care fãcea comenzile pe fiecare editurã. În felul acesta comanda ajunge aproape de ºcoalã ºi drumul acesta complicat se simplificã ºi el.