Ecaterina Andronescu

## Vã mulþumesc.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Aº vrea sã prezint în faþa dumneavoastrã de la început cum a ajuns în Comisia de învãþãmânt ºi care au fost etapele pe care noi le-am parcurs la discutarea acestei legi.

Din start trebuie sã-mi permiteþi sã vã spun cã am constatat o oarecare diferenþã de atitudine, pe de o parte, a Ministerului Agriculturii, care ar fi dorit ºi s-a manifestat foarte categoric din acest punct de vedere sã îºi subordoneze administrativ cercetarea, fãrã sã ofere o susþinere a acestei cercetãri din domeniul agriculturii, ºi, pe de altã parte, Academia de ªtiinþe Agricole, care a dorit sã asigure o anumitã þinutã ºtiinþificã cercetãrii ºi sã coordoneze la nivel naþional, în aºa fel încât temele sã nu se suprapunã, iar rezultatele ºtiinþifice sã poatã sã fie distribuite cãtre agriculturã în modul cel mai raþional cu putinþã.

Desigur, Ministerul Agriculturii este îndreptãþit sã stabileascã politicile pentru agriculturã ºi, desigur, este îndreptãþit sã stabileascã ºi politicile pe care doreºte sã le promoveze în cercetarea agricolã, dar în nici unul din celelalte ministere nu existã institute de cercetare subordonate administrativ ministerelor de resort. Ministerele pot sã-ºi promoveze politicile de cercetare prin lansarea unor oferte la care sã se înscrie institutele de cercetare ºi, sigur, ministerul poate cere socotealã pentru banii pe care i-a investit ºi cere aceastã socotealã institutelor de cercetare. Aºa cum se întâmplã ºi cu Agenþia de Cercetare, aºa cum se întâmplã cu oricine doreºte sã investeascã bani în cercetare ºi aºa cum este la urma urmei firesc.

Coordonarea cercetãrii din domeniul agriculturii de cãtre Academia de ªtiinþe Agricole nu este de naturã sã

punã în mâna academiei un mecanism de numire a unui director. Ar însemna sã trimitem în derizoriu cercetarea agricolã dacã la asta am reduce coordonarea ei de cãtre academie. Dar academia este un for ºtiinþific. Subordonarea, coordonarea asiguratã de academie, pe care noi încercãm sã o dãm prin aceastã lege, ar fi de naturã sã ne asigure cã nivelul ºtiinþific al cercetãrii din agriculturã se menþine aºa cum solicitã ºi aºa cum academia îl cere, pentru cã academia este un for de consacrare ºtiinþificã ºi ea nu poate sã admitã o cercetare oricum ºi de orice nivel ºi, eventual, care sã trimitã ºi ideea de cercetare în derizoriu.

De aceea eu nu cred cã forma aceasta a Comisiei de învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport este o formã proastã a legii cercetãrii, ceea ce nu înseamnã cã prin discuþiile la care dumneavoastrã puteþi participa aici textul nu poate fi îmbunãtãþit, în aºa fel încât sã rezulte o variantã ºi mai bunã. Comisia de învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport nu cred cã a tratat de pe poziþia unor nespecialiºti, pentru cã în marea lor majoritate membrii acestei comisii cunosc fenomenul cercetãrii din România ºi cercetarea agricolã nu poate fi scoasã în afara sistemului naþional de cercetare. A tratat cu toatã buna-credinþa, a tratat apelând la ideile ºi la punctele de vedere ale specialiºtilor pe care i-a invitat în perioada în care legea a fost dezbãtutã ºi cred cã meritã sã vã invitãm sã începem discutarea legii pe articole ºi, acolo unde este cazul, evident, sã o îmbunãtãþim.