Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Chestiunea a fost discutatã, deja, o datã. Acum sintetizãm, din nou, poziþiile ºi, pe mãsurã ce am ascultat pe antevorbitorii mei, am ajuns la concluzia cã, aºa cum gândim ºi cum prezentãm lucrurile, ultima formulã pe care v-am prezentat-o este legalã, corectã ºi singura recomandabilã.

Reamintesc aceste argumente, care n-au fost contrazise prin argumentele care au fost aduse astãzi, aici.

Este vorba de numirea unui judecãtor la o instanþã internaþionalã în care România, ca subiect de drept public, este reprezentatã prin aceastã persoanã, care trebuie sã îndeplineascã anumite calitãþi.

Am spus cã, strict formal, un organ internaþional numeºte, dar, pânã se apucã sã numeascã organul, cineva din interior trebuie sã facã desemnarea. ªi una este selectarea persoanelor ºi recomandãrile care se dau de obicei, cu titlu preparatoriu, pentru numirea unui judecãtor, în speþã, pentru ca sã se facã desemnarea finalã, ºi alta este argumentarea care se aduce acum. Din nou se reitereazã argumentul cã Guvernul este cel care realizeazã politica externã a þãrii. Acesta este un lucru adevãrat, dar nu-i mai puþin adevãrat cã din punct de vedere al dreptului intern, eu nu controversez cu Ministerul Justiþiei, am fost de multe ori de partea Ministerului Justiþiei, aici este o controversã corectã, ºtiinþificã ºi trebuie discutatã ºi epuizatã. Deci ministrul justiþiei face propuneri cu privire la judecãtorii interni, dar Preºedintele þãrii este cel care-i numeºte.

Ce raþiuni au determinat legiuitorul constituant român sã hotãrascã asta? ªi eu am spus cã, atunci când legiuitorul a hotãrât prin Constituþie cã ”Preºedintele numeºte...Ò, a vrut sã confere aceastã prerogativã unui organ care este neutru, care creeazã un echilibru între puteri ºi cã, în nici un caz, numirea nu ar trebui sã fie fãcutã de una din puteri, pentru cã noi suntem în aceastã triadã Ð Executiv, Legislativ ºi judecãtoresc Ð ºi ar urma ca un judecãtor internaþional, care înfãþiºeazã statul român, deci foarte importantã poziþia, deci foarte importante calitãþile persoanei, sã fie numit de Guvern, mai exact, sã fie desemnat de Guvern. ªi eu spun cã putem accepta ca Guvernul sã facã o recomandare, ºi cred cã ar trebui sã fie fãcutã o recomandare ºi din partea Consiliului Superior al Magistraturii, dar nu putem accepta, nu putem sã facem greºeala aceasta, ca sã lãsãm ca Guvernul sã hotãrascã cine sã fie judecãtorul, pentru cã atunci se creeazã un dezechilibru faþã de celelalte puteri în stat. ªi eu cred cã conferirea acestei prerogative Guvernului ar crea un precedent grav.

Pe mine nu mã intereseazã un anumit Guvern sau compoziþia lui politicã. Mã intereseazã schema de gândire în plan constituþional ºi eu cred cã Domniile voastre realizaþi perfect cã dacã judecãtorii interni, toþi 3.000 Ð 4.000 de judecãtori, sunt numiþi de Preºedintele þãrii, în final, dupã multe propuneri ºi selectãri, ºi în cazul de faþã soluþia trebuie sã fie simetricã, ºi nu afecteazã cu nimic poziþia Guvernului, ºi anume, cã tot Preºedintele þãrii trebuie sã facã desemnarea finalã, care va fi înaintatã Consiliului Europei.