Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Vã rog sã mã credeþi cã ºi mie mi s-a fãcut nu ºtiu cum de atâtea discuþii inutile. Este util, însã, sã discutãm morala fabulei. Vedeþi cã este pentru a nu ºtiu câta oarã când constatãm, în procesul adoptãrii unei legi concrete, imperfecþiuni, carenþe sau chiar contradicþii în regulamentele noastre. ªi eu am spus întotdeauna cã niciodatã forma, forma înþeleasã ca înveliº, nu trebuie sã obstaculeze fondul ºi cã niciodatã un text de regulament nu trebuie sã împiedice adoptarea unui text corect în lege. Adicã, pânã la urmã nu trebuie sã fetiºizãm într-atât textele regulamentelor, încât sã respectãm aceste cãtuºe greºite ºi sã adoptãm un text greºit pe fond, o soluþie greºitã într-o anumitã lege.

Aduceþi-vã aminte cã s-a acceptat amendamentul meu în vechiul Parlament, ºi anume, cã se poate face un amendament, dacã este vorba de o greºealã gravã a legii, ºi în ultimul minut înainte de adoptarea legii.

Acum eu spun cã, continuând soluþiile propuse de domnul Duvãz, rezultã clar cã ºi cu, ºi fãrã controversa din acest text, noi oricum ajungem la ºedinþa comunã a celor douã Camere. ªi, prin urmare, sã nu ne mai împiedicãm prea mult de formalisme înþelese greºit, ca pe timpul romanilor, când se nãºtea contractul numai dacã puneai nuiaua pe sclav, ºi dacã nu puneai nuiaua nu se nãºtea contractul. Un exces de formalism... Nici acum nu trebuie sã fetiºizãm atât de mult textul acestui regulament în zona medierii lor. Cred cã este clar cã este vorba de o carenþã la nivelul organizãrii medierilor, pentru cã ar trebui sã fie un text care sã rezolve un astfel de impas. ªi, deci, eu spun cã trebuie sã adoptãm textul în varianta propusã de domnul Duvãz, sã-l adoptãm cu curaj, pentru cã el este soluþia bunã ºi corectã, ºi oportunã, ºi dupã aceea urmeazã ºedinþa celor douã Camere, în care o sã ne înfruntãm cele douã tabere, cele douã poziþii, ºi se va adopta printr-un vot majoritar soluþia finalã. Vã mulþumesc.