Ionel Olteanu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sigur cã de la aceastã tribunã, în condiþiile în care existã un proiect de lege care sensibilizeazã opinia publicã, putem face un efort de vizibilitate în direcþia, în sensul criticãrii unor aspecte de principiu.

Dincolo de aceastã afirmaþie, aº dori sã trec în revistã aspectele critice care au fost invocate aici ºi sã încep cu aglomerarea carceralã, aglomerare carceralã sesizatã de Consiliul Europei în România încã de la aderarea României la aceastã organizaþie a drepturilor omului, aºa cum este denumitã, care a fost ºi a rãmas o problemã.

Amintiþi-vã, stimaþi colegi, mulþi dintre dumneavoastrã aþi fost parlamentari ºi în legislaturile trecute, cã în materie de politicã penalã în 1996 s-au mãrit pedepsele. În acest an am adoptat sau este în curs de adoptare un alt proiect de lege privind mãrirea pedepselor. Este vorba de capacitatea de reacþie a societãþii la fenomenul infracþional.

Totuºi, este bine sã conºtientizãm cã politica penalã nu se reduce la aspectul sancþionator. Politica penalã presupune un complex de mãsuri, printre care mãsura graþierii figureazã desigur.

Sigur cã societatea trebuie sã-ºi asume anumite riscuri, riscuri care trebuie asumate, de asemenea, cu o anumitã mãsurã.

Or, din aceastã perspectivã, amintesc celor care criticã acest proiect de lege cã, recent, la Comisia juridicã, am adoptat proiectul Legii privind reintegrarea socialã a infractorilor, proiect de lege care presupune consolidarea capacitãþii de reacþie a societãþii la fenomenul infracþional ºi am adoptat aceastã lege mai înainte de a supune dezbaterii proiectul Legii privind graþierea, tocmai pentru cã întâi am considerat cã este nevoie de dotarea societãþii cu mijloacele adecvate de reacþie ºi dupã aceea de adoptare a acestui proiect de lege privind graþierea.

Daþi-mi voie sã vã dau un singur exemplu. Stimaþi colegi, potrivit evidenþelor incontestabile ale Direcþiei Generale a Penitenciarelor în 1997, din 2.200 de infractori condamnaþi, eliberaþi prin acel decret de graþiere, prin acel proiect de lege privind graþierea, din 2.200 de condamnaþi doar 180 s-au reîntors în penitenciare. Este vorba de acel risc asumat, este vorba, desigur, de corectarea mãsurilor de reacþie a societãþii.

Se pune problema ce facem în condiþiile acestea Ð ºi nu este vorba doar de o guvernare sau alta, este vorba de capacitatea reacþiei, capacitatea societãþii, în primul rând economicã, de a construi noi stabilimente penitenciare. Sporim pedepsele la infinit ºi asigurãmÉ ce eficienþã, în legãturã cu actul de sancþionare a unor fapte penale?!

Din aceastã perspectivã eu cred cã legea de faþã este extrem de riguroasã, prin aceea cã pedepsele care sunt graþiate sunt pedepse care privesc infracþiuni cu un pericol social redus, deci s-a avut grijã ca aceste fapte sã nu fie fapte cu pericol social sporit.