Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

ªi cu specialã privire mã adresez domnului preºedinte Nãstase pe care îl rog sã ia cuvântul dupã mine.

În 1950Ñ1960Ñ1970Ñ1980 s-au produs o sumedenie de rapturi pe care le cunoaºtem. În 1995 se lucra la o lege Ñ 112 Ñ care ar fi fost pe linie de plutire dacã cineva de la Cotroceni accepta 2 mici modificãri. Una din ele Ñ sã se vândã chiriaºilor locuinþele, dar nu la preþul acesta ºmecheros, ci la preþuri echivalente, ceea ce e raþional.

A doua, sã se restituie ºi proprietarilor care nu locuiau în locuinþele lor pe post de chiriaºi. Deoarece a fost poziþie inflexibilã, s-a ajuns în aceastã situaþiune ºi anume cã Legea nr. 112 a trecut dezechilibratã, este o lege nedreaptã, s-a tot vândut în continuare pe Legea nr. 112, ºi domnul profesor Nãstase ºtie bine, dacã aveaþi de gând sã faceþi o adevãratã restituire, de ce nu aþi încetat efectele Legii nr. 112? Cum vrei sã faci restituire când vinzi în continuare ceea ce este de restituit?! E o anomalie de neconceput, dar eu îl rog pe domnul profesor sã ne explice acest lucru.