Amedeu Dan Lãzãrescu

Vã mulþumesc domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

În nume personal, probabil ultima oarã când mai iau cuvântul într-un Parlament românesc, menþionez cã aceastã problemã a funcþiei publice am dezbãtut-o în Camera Deputaþilor aleasã în 1990Ð1992. Este o problemã vitalã pentru þara noastrã, pentru cã pune în plin problema cea mai catastrofalã în care se zbate România astãzi ºi se va zbate ºi în secolul viitor Ñ problema birocraþiei.

Aceastã birocraþie este moºtenitã de la fanarioþi ºi întãritã de regimul comunist, iar de 11 ani nu s-a fãcut nimic pentru a modifica în sens pozitiv rolul nefast al birocraþiei în toate sectoarele de activitate. Birocraþia românã este cea mai venalã, cea mai coruptã ºi cea mai incompetentã birocraþie din lume, nu din Europa, la ora actualã, ºi ea este în strânsã legãturã cu fenomenul corupþiei pentru care am votat o lege care nu se va aplica niciodatã. De 2.500 de ani de când se cautã eradicarea corupþiei în lume nu s-a putut ajunge la nici un rezultat niciodatã.

Dacã Ministerul Funcþiei Publice care în principiu face dublu _emploi_ cu toate celelalte departamente, cã toate departamentele Guvernului român exercitã o funcþie publicã prin definiþie, dacã Ministerul Funcþiei Publice, dacã ministrul este un om inteligent ºi vrea într-adevãr sã facã sã progreseze poporul român în secolul viitor care bate din aripi, el trebuie sã procedeze nu la eradicarea birocraþiei, pentru cã este imposibil, dar la reducerea cât mai mult a rolului nefast al acestei birocraþii venale, corupte ºi incompetente, o repet.

Acum o sutã de ani un adevãrat liberal, unul din cei mai mari, pe care regele Carol voia sã-l facã preºedintele Partidului Naþional Liberal în locul lui Dimitrie Sturza, înaintea lui Ionel Brãtianu, dacã nu ar fi murit de cancer, Vasile Lascãr, spunea aceste cuvinte care sunt sãpate pe frontispiciul statuii sale de pe strada care îi poartã numele: ”Vreau sã fac din administraþie o a doua magistraturãÒ.

Cine cunoaºte un minim de istorie ºtie cã magistratura românã boiereascã, sub fanarioþi ºi sub domniile regulamentare ºi chiar sub Cuza, era cea mai coruptã, cea mai venalã ºi cea mai incompetentã din birocraþiile Europei, cum este ºi astãzi.

A trebuit sã vinã domnia mântuitoare a regelui Carol I ca sã i se îngãduie lui Vasile Lascãr sã spunã aceste cuvinte.

Magistratura românã sub Carol I era un model de probitate, de conºtiinciozitate ºi de seriozitate. Nu s-a pomenit nici un caz de corupþie sub Carol I nici la Guvern, nici în magistraturã. ªi un lucru pe care istoricii români pânã acum nu l-au descoperit: Carol I, cu mintea lui prusianã, educaþia lui nu prusianã, ci englezã, el a fost educat în spiritul constituþional englez de pãrintele sãu, prim-ministru al regelui Prusiei, înaintea lui Bismark, prinþul Karl Anton von Hohenzolern.

Carol I nu-ºi alegea miniºtrii, în afarã de pãtura boiereascã, din doctori în drept de la Bonn sau Leipzig, el cerea neapãrat diploma de doctor în drept de la Paris. Considera cã diploma în drept de la Paris e cea care îl abilita pe un om politic român sã fie ministru.