Nini Sãpunaru

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

La sfârºitul lunii noiembrie 2001 Bucureºtiul a fost gazda unui eveniment care ilustreazã capacitatea Guvernului condus de Adrian Nãstase de a masca sub umbrela unor întâlniri protocolare ºi a unor declaraþii diplomatice problemele grave cu care se confruntã unul dintre domeniile principale ale economiei româneºti Ð agricultura.

Pe data de 28 noiembrie, la sediul Ministerului Integrãrii Europene a avut loc prima reuniune a Comitetului de monitorizare la care au participat reprezentanþii Guvernului, Parlamentului, ai partenerilor sociali, precum ºi reprezentanþi ai Comisiei Europene, în calitate de observatori. Dar aceastã reuniune a avut loc numai pentru a demonstra aºa-zisa democraþie a sistemului politic din România, fãrã rezultate concrete, din pãcate. Înfiinþarea respectivului comitet este urmarea vizitei pe care comisarul european pentru agriculturã, Frantz Fischler, a efectuat-o în România. Cu aceastã ocazie, comisarul Fischler a declarat în mod diplomatic: ”În întâlnirile mele cu oficialii români am notat nerãbdarea de a face Programul SAPARD operaþional cât mai repede posibil, dar în ultimele 6-8 luni sarcina pregãtirii pentru acreditare a fost foarte complexã ºi a cerut o exigenþã sporitã din punct de vedere tehnicÒ.

Din pãcate, disponibilitatea instituþiilor comunitare de a consilia România pe dificilul drum al integrãrii europene, reliefatã ºi de prelungirea termenului de utilizare a fondurilor Uniunii Europene din 2000 pânã la sfârºitul anului 2003, nu a fost dublatã ºi de gãsirea unui partener de discuþie care sã garanteze eficientizarea aplicãrii acestui program. Þinem sã atragem atenþia domnilor guvernanþi cã în timp ce þãri ca Bulgaria, Lituania ºi alte þãri din estul Europei au fãcut paºi concreþi privind aplicarea Programului SAPARD, paºi recompensaþi de primirea unor fonduri comunitare, România se zbate încã într-o zonã delimitatã de delãsarea funcþionarilor responsabili de acest program.

În urma aºa-numitului Acord dublu zero ºi potrivit acordurilor deja existente România poate exporta 89% din produsele sale agricole cãtre Uniunea Europeanã cu taxe vamale zero sau reduse. Întrebarea este: suntem în stare sã susþinem acest export? Avem întrunite condiþiile de calitate impuse de Uniunea Europeanã? Sunt competitive produsele noastre în condiþiile în care majoritatea produselor agricole europene sunt subvenþionate de la bugetul de stat? Suntem în stare sã asigurãm o asemenea subvenþionare când sumele prevãzute la Capitolul ”Subvenþii ºi primeÒ din bugetul Ministerului Agriculturii ºi Alimentaþiei sunt mai mici în anul 2002 faþã de 2001? Acestea sunt întrebãrile la care trebuie sã rãspundã Guvernul.

Comisarul european a mai precizat cã dacã vrea sã facã faþã condiþiilor destul de severe pe care le impune Uniunea, România trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele obiective: sã încheie procesul de privatizare în agriculturã, sã asigure prelucrarea produselor în condiþii de igienã, cu respectarea normelor Uniunii Europene, sã restructureze