Puiu Haºotti

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Politica externã a unei þãri este o chestiune de interes naþional, în care puterea ºi opoziþia trebuie sã colaboreze. Iatã un truism recunoscut de toþi, dar care este aplicat cel mult dintr-o manierã formalã de partidul de guvernãmânt.

Dar, cum ne-am obiºnuit cu vocaþia ºi cu instinctele totalitare ale P.S.D., remarca de mai sus este mai puþin supãrãtoare în comparaþie cu o altã realitate. România duce o politicã externã haoticã, aleatorie ºi, mai nou, nervoasã. Astfel, România a reuºit ”performanþaÒ de a avea relaþii încordate cu unii vecini: Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, relaþii îngheþate cu Ucraina ºi Rusia ºi abia în curs de normalizare cu Iugoslavia.

O fi din nou eterna conspiraþie, cum arãta ºi Preºedintele Iliescu? Conspiraþia bulgaro-maghiaro-moldoveanã cumva? De fapt, este conspiraþia inabilitãþii ºi incompetenþei P.S.D., care a confiscat ºi politica externã ºi imaginea României în detrimentul intereselor tuturor.

Culmea este cã cel mai puþin vinovat de proasta desfãºurare a politicii externe este însuºi ministrul de externe. Iatã încã un paradox al actualei guvernãri. În doar douã luni România, prin primul-ministru, care este un fel de ºtie tot ºi face tot, a reuºit, practic, sã izoleze România în zonã. Cum? În goana dupã imagine, a cãzut într-un soi de narcisism politic. Cine l-a împins sã declare, fãrã consultãri ºi agremente oficiale cu cealaltã parte, cã România ºi Bulgaria urmeazã a face tandem cu procesele de aderare la NATO ºi Uniunea Europeanã. Bulgaria a reacþionat fie ºi din simple raþiuni de strategie. De ce primul-ministru a preferat reacþiile pe care le-a avut la Legea statutului maghiarilor abia dupã ce a fost votatã de Parlamentul de la Budapesta ºi nu a angajat negocieri înainte, de vreme ce se ºtia cã iniþiativa respectivã exista încã de la începutul anului? Nu era, oare, mai indicat ca doamna ministru Andronescu sã se fi dus la inaugurarea Universitãþii Sapienþia ºi acolo sã fi exprimat oficial protestul ºi obiecþiunile Guvernului nostru la acþiunile cu adevãrat nepotrivite ale Budapestei?

În sfârºit, la declaraþiile ºi demersurile antiromâneºti ale celor mai înalþi oficiali din Republica Moldova, ar fi trebuit în prealabil Ministerul Afacerilor Externe ºi poate chiar primul-ministru sã reacþioneze cel puþin dupã minime consultãri ºi lãmuriri?

Relaþiile României cu Republica Moldova sunt prioritare, dar ºi sensibile, mai ales în actuala conjuncturã politicã a Moldovei. Domnul Adrian Nãstase anunþã întâi presa cã ºi-a anulat vizita în Moldova, nu însã ºi pe omonimul sãu de la Chiºinãu, care a fãcut-o abia dupã o sãptãmânã, ieri. Astea da relaþii frãþeºti!

Sã ne aºteptãm ca domnul Adrian Nãstase sã se certe ºi cu Marea Neagrã? Motive ar avea: nu este suficient de albastrã pentru a se asorta cu situaþia României. Cu Ucraina relaþiile nu evolueazã deloc, iar o întâlnire la cel mai înalt nivel cu Serbia a avut loc abia sãptãmâna trecutã, adicã la un an dupã cãderea lui Miloºevici, în ciuda faptului cã avem interese economice ºi politice prioritare în ambele þãri.