Ioan Pop D. Popa

## Vã mulþumesc.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Intervenþia mea are ca scop sensibilizarea onoratului Senat, precum ºi a factorilor de rãspundere asupra medicinei în etapa actualã.

Dupã 5 luni de experienþã în Senat, dupã 50 de ani de experienþã la masa de operaþie, pe organul simbolic al vieþii, inima, fiind în perioada sintezelor vieþii Ñ nu îmi place sã spun în vârsta a treia Ñ, mãrturisesc cã nu îmi dezmint profesia ºi simt obligaþia de a interveni cu curaj acolo unde doare.

Este cunoscut faptul cã siguranþa unui stat se sprijinã pe 4 piloni: economia, sãnãtatea, armata ºi educaþia. Nerealizãri la unul din aceste sectoare aduc dupã sine suferinþa ºi dezechilibrul celorlalþi.

Sãnãtatea, fiindcã despre ea este vorba ºi aici este durerea, în prezent ca ºi în trecut, trece prin mari dificultãþi. Deºi aportul acesteia în societate poartã eticheta sine qua non, pare cã este, totuºi, marginalizatã, cu toate eforturile noastre de a o aºeza la locul ce îl meritã.

Legislaþia medicalã este încã în ceaþã, pe care noi, cei aleºi în Parlament, va trebui sã o disipãm prin legi noi. Salarizarea medicilor, o problemã dureroasã, pensarea retribuþiilor între diverse grade profesionale, este neconformã cu instrucþia grea ºi munca de mare rãspundere pe care aceºtia o presteazã zi de zi. Acest lucru face ca, în prezent, 11.000 de medici sã fi luat calea pribegiei în alte þãri sau sã pãrãseascã aceastã nobilã profesie pentru altele ce oferã un trai mai decent, iar pentru cei rãmaºi acasã sã nu le putem crea condiþii corespunzãtoare. În aceastã specialitate, sistemul de promovare este încãrcat cu sute ºi sute de examene deosebit de grele, neîntâlnite în alte profesii sau în nici o altã profesie, motiv pentru care aceasta meritã o retribuþie proporþionalã cu un asemenea efort. Astãzi aceastã specialitate este din ce în ce mai puþin atractivã, ea nemaifiind în topul preferinþelor tinerei generaþii.

Poate aceastã situaþie nu ar exista dacã ºi noi am fi reuºit performanþa magistraþilor Ñ care, de altfel, meritã felicitãri pentru acest lucru Ñ care au reuºit sã realizeze indemnizaþii, salarii, diverse sporuri, pensii, asistenþã medicalã ºi medicamente gratuit, deºi, comparativ, responsabilitatea noastrã, a medicilor este infinit mai mare ca a lor, desfãºurându-ne activitatea la limita dintre viaþã ºi moarte.

Nu doresc sã mã refer la faptul cã majoritatea unitãþilor sanitare din teritoriu sunt vechi ºi, paradoxal, unele nici nu au autorizaþie de funcþionare sanitarã, având o dotare insuficientã, remarcându-se, în numeroase localitãþi, chiar ºi lipsa medicilor. Or, dreptul la viaþã pentru toþi, de la oraº sau de la þarã, are aceeaºi valoare.

Politica medicamentului este în derivã, populaþia fiind nemulþumitã mai ales de preþurile acestora, încãrcate ºi cu un T.V.A. de 19%, ce scoate bani, fortuit, din buzunarul asiguraþilor.