Mircea Ionescu-Quintus

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi, Stimaþi colegi iniþiatori,

Mãrturisesc cã vã cer voie sã vorbesc de aici, þinând seama de importanþa deosebitã a dezbaterilor asupra... sau a proiectului pe care-l dezbatem astãzi ºi doresc sã

vã spun cã îmi amintesc cu aceeaºi emoþie pe care o simt astãzi cã, cu 63 de ani în urmã, depuneam jurãmântul pe drapelul þãrii, jurãmânt pe care Dumnezeu mi-a ajutat sã nu-l încalc pânã în clipa în care vã vorbesc.

Fiind vorba de formula jurãmântului ºi þinând seama de propunerile pe care, în mod foarte judicios ni le face Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, cred cã la formulã, prima ºi a doua frazã, deci ”Jur credinþã patriei mele RomâniaÒ ºi ”Jur sã respect Constituþia ºi legile þãriiÒ sunt aºezate într-o ordine fireascã pentru cã, incontestabil, pe locul 2 trebuie sã se gãseascã respectarea Constituþiei noastre de toatã lumea, inclusiv de cei care n-au votat-o atunci, dar care o respectã alãturi de toþi ceilalþi.

La al treilea paragraf, mie mi se pare cã aºezarea valorilor pe care ne angajãm sã le respectãm prin jurãmânt nu mai corespunde ordinii primelor douã. Primul jurãmânt este de credinþã faþã de patrie, faþã de România ºi mie mi se pare cã, în acest al treilea paragraf, trebuie sã începem sã spunem ”Jur sã apãr suveranitatea, independenþa, unitatea ºi integritatea teritorialã a RomânieiÒ, mi se pare cã este cel mai important angajament pe care îl putem lua, ºi apoi democraþia, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþenilor. Prin urmare, propun reformularea, în sensul aºezãrii apãrãrii suveranitãþii înaintea apãrãrii democraþiei ºi a celorlalte valori.

Iar cu privire la al patrulea paragraf, cu privire la jurãmântul pentru respectarea îndeplinirii atribuþiunilor noastre, cred cã lipseºte o valoare pe care, sã-mi daþi voie sã vã spun, în experienþa mea parlamentarã, am considerat cã a fost cea mai des nesocotitã, sã nu spun mai mult, conºtiinciozitatea cu care ne facem datoria este acea valoare care a lipsit adesea.

Nu vreau sã mã uit prea mult în salã, dar parcã ºi acum, când este vorba de importanþa dezbaterii unui asemenea proiect de lege, sala ar fi trebuit sã fie fãrã lipsuri. ªi aceasta înseamnã, se spunea adesea despre conºtiinþã...

Colegul Iorgovan îºi aduce aminte, probabil, spuneam în dezbaterile asupra Constituþiei Ñ n-a fost admis amendamentul, dar a întrunit un numãr mare de voturi Ñ cã judecãtorii se supun, aºa spune legea, numai legii. Eu am spus ºi propriei lor conºtiinþe. Sigur cã era, poate, o exagerare.

Aici însã trebuie sã spunem ºi eu vã propun sã spunem aºa: ”Jur sã-mi îndeplinesc cu onoare, conºtiinciozitate ºi fidelitate mandatul încredinþat de poporÒ ºi în felul acesta ne angajãm nu numai sã fim oameni de onoare, nu numai sã fim fideli, dar sã fim ºi foarte conºtiincioºi faþã de îndatoririle pe care le avem în exercitarea acestui mandat.