Birtalan çkos

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Apele tulburi ale vieþii politice din România, în ultimele sãptãmâni, respectiv zile, s-au agitat ºi mai mult prin repetate declaraþii iresponsabile ale unor persoane cu responsabilitãþi majore din Guvern, din S.R.I., din Comisia parlamentarã de supraveghere a serviciilor secrete ºi, în mod surprinzãtor sau deloc, prin susþinerea acestora de cãtre preºedintele þãrii.

Stimaþi domni,

Vã adresez dumneavoastrã ºi resping cu fermitate atacul dur, afirmaþiile grave despre aºa-zise fenomene pe care le menþionaþi cã se întâmplã în judeþele Covasna, Harghita ºi Mureº, cu alte cuvinte în secuime.

Chiar dupã un deceniu de tranziþie, inventarul invenþiilor prezentate ca fapte, al minciunilor prezentate ca adevãruri, al jumãtãþilor de adevãruri prezentate ca evenimente certe ne amintesc de un regim trist din România, de mijloacele ºi metodele folosite de securitatea comunistã care vedea în membrii ºi comunitatea maghiarã din România inamicul public numãrul 1 ºi, vezi Doamne, nu este nimic nou sub cerul Tãu, istoria comunistã este prezentã, iar Securitatea cu faþã umanã ne spune, ne avertizeazã cã maghiarii din secuime, prin tot ce întreprind, doresc un singur lucru, ºi anume destrãmarea statului român.

## Domnilor îngrijoraþi,

Vã deranjeazã faptul cã mai existãm, cã nu am dispãrut în valurile istoriei? Am rezistat, v-am ºi ne-am apãrat de tãtari ºi turci, am apãrat pãmântul nostru natal, inclusiv pãmântul secuiesc. V-a surprins cã ne-am ridicat ºi dupã 1848 Ñ 1849, când am luptat pentru libertate împotriva a douã imperii, cã nici dupã douã rãzboaie mondiale nu ne-am anihiliat ºi nu ne-au anihiliat, numai graniþele s-au deplasat deasupra plaiurilor locuite de bunicii ºi taþii noºtri, fãrã voia ºi vina lor.

Suntem ºi vrem sã fim, chiar dacã ne loviþi ºi ne-aþi lovit din nou, din toate pãrþile, contestând dreptul nostru la administraþie proprie, la ºcoli ºi universitãþi proprii, la asociaþii ºi fundaþii proprii, la proprietãþi individuale, bisericeºti ºi comunitare, la bazã materialã proprie ºi altele. Toate ce ni le-aþi promis solemn la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia le-aþi uitat?

Poate vreþi sã mai existãm, dar sã nu avem nimic! Nu se poate aºa! Nu se poate sã duceþi la nesfârºit ºi neobservat politica duplicitarã practicatã de 8 decenii, jucând o carte cvasidemocraticã spre exterior ºi alta cãtre ºi cu cetãþenii României. Pe noi nu ne pãcãliþi sau sper cã nu ne mai pãcãliþi cu lozinci democratice ºi cu fapte antimaghiare. Nu se poate!

Sau vã întreb: cum puteþi convieþui cu niºte dezintegratori despre care la porþile vestului democratic afirmaþi cã nu aveþi nimic de împãrþit, cã modelul românesc a rezolvat problemele minoritãþilor? Nu suntem minoritari, suntem mai puþini din punct de vedere numeric, dar vrem sã avem ºanse egale cu dumneavoastrã, cu românii din România.