Angela Mihaela Bãlan

Vã mulþumesc. Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

În urmã cu peste 10 ani, mai bine zis în anul 1990, primul an al noului regim, un an în care majoritatea dintre dumneavoastrã v-aþi început cariera politicã, despre noua Românie se ºtiau puþine lucruri în lume. Se ºtia despre Timiºoara Ñ punctul de origine al Revoluþiei din Decembrie 1989 Ñ, despre Bucureºti, Capitala þãrii, ºi cam atât.

La un moment dat, cam pe la mijlocul anului 1990, a început sã se vorbeascã tot mai mult în presa strãinã despre Valea Jiului. Aºa de mult se vorbea despre aceastã zonã ºi despre rolul pe care comunitatea muncitoreascã de acolo îl juca pe scena social-politicã româneascã, încât numele principalului lider de sindicat din zonã, Miron Cozma, ajunsese sã le concureze pe acela al ºefului statului, domnul Ion Iliescu, ºi pe acela al primului-ministru, domnul Petre Roman. Nu voi intra în comentarii inutile. Voi aminti doar cã zona minierã a Vãii Jiului, zonã în care majoritatea absolutã a populaþiei depindea de exploatarea minelor de cãrbuni, îºi pusese mari speranþe în aceia care, la Bucureºti, erau de partea maselor muncitoreºti. Acum, la peste un deceniu distanþã, când la putere se aflã aceiaºi oameni pentru care minerii din Valea Jiului au luptat, Valea Jiului a ajuns ceea ce se poate numi o ”vale a plângeriiÒ, iar Petroºaniul, capitala de facto a regiunii, este un oraº-fantomã. Liderul de atunci al minerilor, domnul Miron Cozma, zace în închisoare, iar populaþia Vãii Jiului, îndepãrtatã treptat de principala sa ocupaþie, mineritul, fãrã sã i se ofere vreo alternativã, a ajuns acum sã nu-ºi mai poatã duce traiul zilnic. S-ar putea face ceva pentru oamenii aceºtia?

În urma negocierilor dintre Guvern ºi Fondul Monetar Internaþional în anul 2002 vor dispãrea peste 24.000 posturi din sectorul bugetar, majoritatea din sectorul minerit, respectiv: Compania Naþionalã a Lignitului Oltenia, Compania Naþionalã a Huilei Petroºani, Societatea Naþionalã a Cãrbunelui Ploieºti, MININVEST Deva ºi REMIN Baia Mare. Toate aceste concedieri, de o amploare nemaiîntâlnitã pânã acum, au la bazã motivaþia reducerii cheltuielilor bugetare.

Întrebãm, în acest context, pe domnul prim-ministru, pe domnii miniºtri ce au în subordine aceste societãþi: cum

vor rezolva, dincolo de programele concepute sub supravegherea Fondului Monetar Internaþional, situaþia dramaticã a viitorilor ºomeri ºi a familiilor acestora ºi cu precãdere a acelora din minerit unde sãrãcia, mizeria, TBC-ul au dus la disperare, dincolo de orice suportabilitate, un segment important al populaþiei? Vã mulþumesc.