Varujan Pambuccian

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Stimaþi colegi,

Vã mãrturisesc cã nici nu ºtiu a câta moþiune simplã pe teme economice este aceasta la care asist acum. ªi

vã mãrturisesc cã, dincolo de aspectele politice care produc aceste moþiuni, periodic, ºi pe care le-au depus rând pe rând cei care s-au aflat în opoziþie, existã un lucru care este cu adevãrat important ºi pe care, într-adevãr, ar trebui sã îl discutãm aici.

Iatã, ne aflãm la 11 ani dupã ce România a pierdut un rãzboi economic; ne aflãm la 11 ani dupã ce o situaþie economicã deloc similarã cu cea a þãrilor care au câºtigat acest rãzboi ne-a dus într-o direcþie din ce în ce mai marginalã. Dacã în 1990 moºteneam o structurã aberantã de ocupare a forþei de muncã, în 11 ani ea s-a schimbat extrem de puþin. Aici este, de fapt, marea problemã pe care o avem de discutat.

Avem o industrie în care forþa de muncã este mult supradimensionatã, dar, în acelaºi timp, trãim într-o þarã în care nivelul maxim suportabil al ºomajului nu poate depãºi 14-15%. Ne este imposibil, în aceste condiþii, sã gândim pentru România o reformã de tipul celei fãcute de Balczerowicz în Polonia. ªi, atunci, cele douã posibilitãþi pe care le avem este sã mergem în direcþia unui neutralism, pe care eu îl consider pãgubos pentru economia pe care o avem, sau sã încercãm sã depistãm acele direcþii economice care pot susþine atât economia nerentabilã cât ºi mersul înainte al economiei în ansamblu.

Nu este prima oarã când pledez pentru un model intervenþionist, este prima oarã, însã, când cred cã un asemenea model se întrezãreºte. Adicã, se întrezãreºte posibilitatea privilegierii a 2-3 din ramurile economice ºi a investirii în ele.

Folosesc dinadins cuvântul ”investiriiÒ, pentru cã în ramurile tradiþionale nu facem decât sã subvenþionãm într-un fel sau altul scoaterea cu bine la pensie a acestei forþe de muncã excedentare. Nu trebuie sã ne ascudem dupã degete, asta am fãcut de 11 ani ºi probabil cã asta vom mai face încã 14-15 ani de acum înainte. Aceasta nu înseamnã, însã, cã trebuie sã lãsãm întreaga economie sã se scufunde încetul cu încetul în aceastã mlaºtinã a unei ineficienþe continui ºi asimptotice.

Spuneam cã se întrezãreºte o speranþã prin privilegierea câtorva direcþii. Una dintre ele Ð e vorba de noua economie Ð de economia digitalã, în care banii investiþi se pot întoarce la niveluri extrem de ridicate. Este o soluþie sãnãtoasã. ªi cred, din toate semnele pe care le am pânã acum, cã acest Guvern va lua aceastã decizie.

S-a vorbit aici despre ineficienþa pe care a avut-o Banca Naþionalã sau sistemul bancar românesc. Pãi, ce sã facã sistemul bancar românesc în condiþiile economiei tradiþionale, în care unul din procesele fundamentale a fost, este ºi va fi stricarea materiei prime? Ce sã facã altceva decât sã trãiascã din comisioane bancare ºi din operaþiuni pe termen scurt? Ce sã facã Banca Naþionalã, în aceste condiþii, decât sã fie obligatã sã ridice taxa de scont?