Mircea Ionescu-Quintus

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Vã vorbeºte un om care a practicat avocatura 49 de ani, cu întreruperile din perioada rãzboiului ºi din alte perioade la care nu mai vreau sã mã gândesc, ºi care a ieºit la pensie înainte de 1989, prin urmare nu a îndeplinit nicicând funcþia de parlamentar. Problema, aºa cum este discutatã, sigur cã prezintã, cel puþin, un dublu interes.

În primul rând, restrângerea dreptului unei persoane de a exercita o anumitã profesiune, într-o anumitã împrejurare, ºi din acest punet de vedere mã alãtur pãrerii exprimate de colegul nostru, domnul Predescu, ºi de domnul coleg Bindea, este de observat cã iniþiatorul, din motive pe care nu le cunosc, nu a putut sã fie prezent la dezbatere, sunt sigur cã s-ar fi putut nuanþa. O interdicþie totalã, cel puþin din punctul meu de vedere, care nu am sã mai fiu niciodatã avocat, nu este admisibilã, dar sunt sectoare în care... evident, dar, absolut evident, ºi cunosc câteva abuzuri, fãrã sã nominalizezÉ când se foloseºte o asemenea situaþie în procese în care interesele statului sunt, evident, afectate. Or, ori de câte ori un asemenea proces capãtã o importanþã deosebitã ºi în care, mai ales, interesele statului, interesele economiei, interesele securitãþii, cum ne-am putea noi închipui cã, dacã, Doamne-fereºte, ar fi descoperit un terorist la noi ºi ar fi judecat, ar putea sã fie apãrat de un parlamentar. Dar, sigur cã este un caz extrem ºi l-am dat numai pentru a fi reflectat.

Prin urmare, ar putea fi, cumva, dacã iniþiatorul face o asemenea cerere, sã se întoarcã proiectul la comisie ºi sã se vadã în ce mãsurã aceastã incapacitate de a profesa este admisibilã, dar eu mai privesc lucrurile ºi dintr-un alt punct de vedere ºi am ºansa cã aici este domnul preºedinte de ºedinþã, este domnul Predescu, mai mã uit, poate ar mai fi vreunul din cei care am lucrat în Comisia noastrã juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, în legislatura trecutã. Sã ne amintim cã preºedintele comisiei era un foarte distins avocat, dar care, dupã cât ºtiu eu, a lipsit mai mult de jumãtate din ºedinþele noastre pentru cã era la procese. Aceasta era o motivare care probabil cã îl absolvea de o restrângere a drepturilor bãneºti. Încât spre deosebire de situaþia din învãþãmânt, spre deosebire de situaþia din sãnãtate, unde, într-adevãr distinºi profesori sau distinºi medici îºi pot aºeza, aranja niºte intervenþii în profesie, în avocaturã nu este posibil aºa ceva, decât dacã supunem întregul sistem juridicar nevoilor unui anumit avocat, sã i se fixeze termen vinerea sau sâmbãta, sâmbãta este imposibil, încât ºi din acest punct de vedere trebuie privit interesul nostru ca, înainte de toate, avocaþii sã fie prezenþi în lucrãrile Parlamentului.

Vã mulþumesc.