ªtefan Baban

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Intervenþia mea de astãzi poartã titlul ”Bãncile falimentare sunt readuse la viaþãÒ.

Un vânt rece suflã prin economia româneascã: ideea de a salva bãncile aflate în lichidare. Dupã banca ”Dacia FelixÒ, alte bãnci aºteaptã sã fie puse în circuitul bancar românesc.

Declaraþiile oficialilor care anunþau revizuirea falimentelor bãncilor comerciale pune sub semnul întrebãrii continuitatea procedurilor de lichidare deja începute.

Intenþia Guvernului României de a reintroduce banca ”Dacia FelixÒ în sistemul bancar întãreºte forþele acþionarilor altor bãnci, altor societãþi bancare pentru care au fost demarate procedurile de lichidare. Actul de care banca centralã avea nevoie pentru a accepta scoaterea bãncii ”Dacia FelixÒ din faliment reprezintã o ordonanþã de urgenþã a Guvernului, aprobatã la începutul lunii aprilie anul acesta, care dã undã verde acceptãrii plãþii cu discount cãtre principalii creditori B.N.R. ºi C.E.C. Legal, banca centralã va avea acoperire pentru ºtergerea debitelor bãncii ”Dacia FelixÒ, în schimbul unei plãþi cu mult sub valoarea lor. Banca ”Dacia FelixÒ este singura bancã pentru care se face lobby în vederea salvãrii de la faliment.

O altã bancã care se aflã în faliment încã din vara anului trecut, Banca Internaþionalã a Religiilor, are ºansa

sã revinã în sistemul bancar, dacã tot printr-o ordonanþã de urgenþã a Guvernului hotãrârea de începere a procedurilor de faliment semnatã de Tribunalul Bucureºti în data de 10 aprilie poate fi lovitã de nulitate.

De ce ºi-ar dori Guvernul oprirea lichidãrii? Rãspunsul se aflã în actuala structurã a mediului bancar. Importante bãnci cu capital de stat au fost privatizate. Este vorba de Banca Românã pentru Dezvoltare, Banca Agricolã ºi Banc Post. Cea mai mare bancã de stat, B.C.R.-ul, este în plin proces de pregãtire pentru privatizare, în urmãtoarea perioadã pregãtindu-se ºi C.E.C.-ul.

În aceste condiþii este uºor de vãzut cã Guvernul rãmâne, practic, fãrã o influenþã serioasã în mediul bancar, or, dupã cum se ºtie, o bancã sau mai multe pot face destule pentru un Guvern cu orientare de stânga, de la acordarea de credite unor întreprinderi cu risc social mare pânã la direcþionarea banilor cãtre oameni de afaceri preferaþi din rândul oamenilor din partidul aflat la guvernare. Este posibil ca salvând aceste câteva bãnci de la faliment acþionarii sã se revanºeze în viitor pentru acest serviciu. De altfel, experienþele guvernelor anterioare aratã exact acest lucru: banii dispãruþi din bãnci au avut douã destinaþii Ñ o parte s-au dus spre subvenþionarea indirectã a unor sectoare economice cum sunt agricultura sau industria petrochimicã, o altã parte au fost pur ºi simplu furaþi.

În ultimã instanþã, revigoarea unei bãnci ar fi o veste bunã. Problema este cã se creeazã un precedent periculos. Bãncile aflate în dificultate vor crede în continuare cã sunt ferite de surprize neplãcute. În loc sã se gândeascã sã reanimeze bãnci moarte, Guvernul ar trebui sã execute datornicii pentru cã acest lucru perpetueazã o practicã a legislaþiei româneºti, aceea cã este construitã în favoarea debitorului, astfel încât bãncile, întreprinderile sau bugetul rãmân ºi cu imaginea ºifonatã, ºi cu banii luaþi.