Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·9 martie 2000
other · respins
Ecaterina Andronescu
Prezentarea interpelãrilor adresate membrilor Guvernului
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnilor miniºtri,
Stimaþi colegi profesori,
## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
”Învãþãmântul este în dezbatere în orice þarã civilizatã, indiferent de nivelul ei de dezvoltareÒ este citatul cu care începe Raportul privind starea sistemului de învãþãmânt. Ca urmare, moþiunea de astãzi nu face decât sã
rãspundã acestui deziderat exprimat ºi, deci, însuºit de Ministerul Educaþiei Naþionale.
Personal consider cã discuþiile pe problemele învãþãmântului sunt mereu necesare, pentru a identifica pe toate rutele soluþii ºi pentru a-i convinge pe cei mai puþin aplecaþi spre problemele ºcolii, dar cu putere de decizie, cã investiþia în educaþie este prioritarã pentru orice þarã responsabilã de viitorul ei.
Trebuie subliniat cã în Uniunea Europeanã, în care dorim sã ne integrãm, toate politicile educative ale statelor membre vizeazã o veritabilã egalitate a ºanselor, evitarea oricãror excluziuni din motive sociale, economice, fizice, psihice sau de altã naturã.
În recenta cuvântare de la Forumul de la Davos, Tony Blair spunea: ”Mai mult decât orice, într-o economie dominatã de informaþie ºi ºtiinþã, învãþãmântul este regeÒ. ªi continua: ”În domeniul educaþiei, ceea ce este important pentru lumea industrializatã este imperativ pentru lumea în curs de dezvoltareÒ. Or, sãrãcia este de necontestat cã pune sub semnul incertitudinii tocmai principiul de bazã pentru învãþãmântul obligatoriu din toate þãrile europene. Din pãcate, sãrãcia, pe lângã faptul cã determinã îngroºarea rândurilor analfabeþilor, i-a trimis în stradã, sã-ºi cearã drepturile, ºi pe cei cãrora le datorãm ºtiinþa noastrã de carte sau ºtiinþa de carte a copiilor noºtri.
Ignorarea cadrelor didactice rezultã nu numai din tergiversarea conflictului de muncã, dar ºi din lipsa de preocupare pentru îmbunãtãþirea salarizãrii acestora, lipsã de preocupare care nu este în beneficiul societãþii în ansamblul ei ºi este extrem de pãguboasã ºi defavorabilã pentru ºcoalã ºi pentru oamenii ei.
De altfel, în Raportul Ministerului Educaþiei Naþionale asupra stãrii învãþãmântului, la Capitolul ”Salarizarea în învãþãmântÒ se recunoaºte ca România s-a situat printre þãrile cu cea mai scãzutã salarizare a personalului didactic. Mai mult, Revista de statisticã din noiembrie 1999 plasa cadrele didactice, sub aspectul salarizãrii, la nivelul cel mai scãzut dintre toate sectoarele de activitate.
Deºi înþelegem starea economicã a þãrii, demersurile politice ale responsabililor din alte sectoare bugetare, cum sunt justiþia sau administraþia publicã, au fost eficiente ºi sectoarele respective se aflã astãzi într-o cu totul altã situaþie.
Aceastã moþiune de astãzi trebuie sã se finalizeze, dupã opinia noastrã, cu recunoaºterea importanþei sociale a cadrelor didactice, prin asigurarea unui nivel de salarizare corespunzãtor demnitãþii la care au dreptul cei de care a depins ºi depinde pregãtirea generaþiilor de ieri sau de astãzi ºi de mâine.