Radu-Liviu Bara

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule ministru,

Aºa cum a spus ºi domnul ministru, este o lege pe care cel puþin noi, la comisie, am considerat-o necesarã de prin 1995. În sfârºit, a ajuns sã o discutãm în plenul Camerei ºi aº vrea foarte pe scurt sã mã refer la acest proiect de lege.

Considerând cã localitãþile sunt centre de deservire teritorialã ºi asigurã îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã atât ale populaþiei proprii, cât ºi ale celor din zona de deservire, cum este cazul oraºului, reþeaua de localitãþi trebuie sã reprezinte pentru perioada urmãtoare structura de distribuþie a dezvoltãrii economiei naþionale.

În acest scop, apare ca absolut necesarã elaborarea unei legi privind strategia de organizare, structura ºi dezvoltarea armonioasã a reþelei de localitãþi, precum ºi reglementarea statutului localitãþilor.

Reþeaua de localitãþi din România, constituitã în 263 de oraºe, din care 82 de municipii ºi circa 13.000 de sate, organizate în 2.685 de comune, prezintã un spectru de mãrimi ºi funcþiuni de mare varietate, de la capitala þãrii cu peste 2 milioane de locuitori ºi oraºe mari, având peste 300 de mii de locuitori, pânã la sate cu mai puþin de 10 gospodãrii.

În cadrul reþelei de localitãþi, rolul determinant îl are reþeaua de localitãþi urbane constituitã din oraºe ºi municipii, populaþia urbanã ridicându-se la 12,4 milioane persoane, reprezentând circa 55% din totalul populaþiei.

Spaþiul rural cuprinde 90% din suprafaþa þãrii, comunele reprezintã unitãþile administrativ-teritoriale de bazã, din punct de vedere al mãrimii predominã comune având între 2.000 ºi 5.000 de locuitori. În ceea ce priveºte satele, jumãtate din numãrul total al acestora sunt sate mici, având o populaþie sub 1.000 de locuitori, din care peste 10% sunt sate foarte mici cu o populaþie mai micã de 100 de locuitori. Mãrimea medie a unui sat este de circa 800 de locuitori.

Analiza efectuatã la elaborarea acestei legi asupra unor localitãþi cu ajutorul unui numãr de circa 30 de indicatori de caracterizare a nivelului actual de dezvoltare socialã, economicã ºi urbanisticã a scos la ivealã numeroase probleme legate de asigurarea cu locuri de muncã ºi dotãri publice, de gradul de confort al locuinþelor ºi de nivelul de echipare edilitarã, de degradare continuã a factorilor de mediu ºi a peisajului natural.

Localitãþile rurale, în marea majoritate, înregistreazã un nivel scãzut de dotare ºi echipare, iar accesul lor la dotãri publice de importanþã majorã este nesatisfãcãtor atât prin numãrul de unitãþi, cât ºi prin starea clãdirilor ºi calitatea serviciilor prestate.

Secþiunea principalã, care conþine dezvoltarea reþelei de localitãþi, ºtiind cã sunt 5 secþiuni în amenajarea teritoriului, obiectiv de importanþã naþionalã prin care se urmãreºte creºterea nivelului general al vieþii economice, sociale ºi culturale, asigurarea de condiþii echivalente pentru toate zonele þãrii ºi evitarea accentuãrii dezechilibrelor existente ºi apariþia altora noi, este una dintre cele mai importante secþiuni. Deci legea pe care o discutãm astãzi.