Radu Alexandru Feldman

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Distinºi colegi,

Vã rog sã interpretaþi intervenþia mea de astãzi ca rãspunsul obligatoriu pe care, sunt convins, orice membru al clasei politice care mai are o urmã de bun-simþ ºi de responsabilitate, indiferent de partidul al cãrui membru este, trebuie sã-l dea felului scandalos în care premierul Adrian Nãstase ºi, urmare intervenþiilor lui, Ministerul de Interne ºi Ministerul de Justiþie au compromis o ºansã semnificativã, aº spune, fãrã precedent, în lupta împotriva marii corupþii.

Faptele, în parte, vã sunt bine cunoscute: ºi întrevederea domnului Yoram Sheftel, ca mesager al Ioanei Maria Vlas, cu ambasadorul României la Tel Aviv, doamna Mariana Stoica, în dorinþa declaratã a unui contact oficial cu autoritãþile de la Bucureºti Ñ cerere care nu a primit nici un rãspuns; ºi prezenþa domnului Sheftel în capitala României, în speranþa unor întâlniri cu autoritãþile care ar fi interesate de revenirea în þarã a Ioanei Maria Vlas Ñ speranþã care a fost spulberatã de refuzul autoritãþilor române; ºi declaraþiile ilare ale ºefilor Poliþiei Române, pe care nu le reproduc din jenã ºi din cuvenita consideraþie pentru instituþie; ºi limbajul descalificant în care primul-ministru al þãrii, domnul Adrian Nãstase, ºi-a permis sã comenteze evenimentul: ”Nu înþeleg de ce acest avocat, un actor de cinematograf care s-a plimbat prin Bucureºti, dorea scrisori de garanþie sau invitaþii speciale. Poliþiºtii au fost la serviciu, prãvãlia a fost deschisã ºi cine avea ceva de vândut sau de cumpãrat se putea duce acolo... Noi trebuie sã încercãm cu toþii sã nu fim papagali când vine cineva ºi ia de fraierã o societate întreagãÒ. Am încheiat citatul din premierul Adrian Nãstase.

Asupra a douã chestiuni cred, însã, cã trebuie insistat. Prima þine de biografia profesionalã a domnului Sheftel. La sfârºitul anului 1985, pe baza dosarului primit din partea sovieticilor, Ministerul Justiþiei israelian a cerut Departamentului de Stat extrãdarea cetãþeanului american John Demianuk, muncitor la uzinele Ford din Cleveland, acuzat cã ar fi una ºi aceeaºi persoanã cu ”Ivan cel GroaznicÒ, torþionarul-ºef al lagãrului de exterminare de la Treblinka. Pe baza probelor administrate, lui Demianuk i s-a retras cetãþenia americanã, a fost extrãdat, procesul s-a judecat la Ierusalim: al doilea criminal de rãzboi, dupã Eichmann, adus ºi judecat în Israel. Zeci de martori, supravieþuitori ai lagãrului, l-au recunoscut cu certitudine pe monstrul din boxa acuzaþilor, Demianuk a fost gãsit vinovat ºi condamnat la moarte.

Yoram Sheftel, descendent, la rândul lui, al unei familii de deportaþi, este unul din cei doi avocaþi care nu cred în probele primite de la Moscova ºi care susþin nevinovãþia omului adus în faþa tribunalului. Se face apel, procesul se rejudecã, Sheftel ºi colegul lui devin cei mai detestaþi, cei mai huliþi oameni din Israel, dar timpul lucreazã în favoarea lor, arhivele K.G.B. îºi deschid porþile, falsitatea dosarului transmis iniþial de Moscova poate fi doveditã ºi, cu probe noi, dupã o luptã dusã pe parcursul a ºapte ani ºi jumãtate, Yoram Sheftel obþine casarea sentinþei de condamnare la moarte ºi achitarea ca nevinovat a ”criminalului de rãzboiÒ John Demianuk. Aceasta este anvergura profesionalã a ”actoraºuluiÒ venit sã se plimbe fleandura prin Bucureºti, spre agasarea teribilã a premierului Adrian Nãstase, marele iubitor ºi ocrotitor de papagali...