Puiu Haºotti

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Mi-e teamã cã, fãrã nici un fel de discriminare ºi diferenþã între noi, aºadar indiferent de partidele care au fost sau sunt în Parlamentul României, de la dreapta pânã la stânga, suferim de o demagogie pãguboasã atunci când procedãm la a atribui titluri de martir unor localitãþi, unor oraºe care nu au nimic de-a face cu martirajul. O spun cu mare regret, pentru cã, prin votul nostru, noi cãdem în desuetudine ºi aducem decizia noastrã în desuetudine, pentru cã în curând, dacã lucrurile vor mai merge în maniera în care merg acum, vom avea mai multe oraºemartir decât oraºe ºi vom avea un popor de martiri, implicit.

Putem gãsi alte raþiuni, ºi s-ar putea ca ele chiar sã existe, sã ne considerãm un popor de martiri, dar, încã o datã dãm dovadã de totalã neseriozitate, dupã pãrerea mea, ºi o spun cu tot respectul pe care vi-l port tuturor, indiferent de opþiunea dumneavoastrã politicã. Dãm dovadã de totalã neseriozitate când abordãm astfel de lucruri.

De aceastã chestiune se leagã, tot de aceastã demagogie pãguboasã, de dragul unor iluzorii voturi se leagã ºi transformarea satelor în comune, a comunelor în oraºe, a oraºelor în municipii. Chiar azi avem de votat vreo douãÐtrei, astfel încât în România, cum am mai spus ºi altã datã, vom avea mai multe municipii decât oraºe, mai multe oraºe decât comune, mai multe comune decât sate ºi mai mulþi eroi decât cetãþeni.

Eu cred cã trebuie sã dãm dovadã de mai multã condescendenþã, de mai multã reþinere atunci când, de dragul unor voturi, de dragul unor imagini care, dupã pãrerea mea, pot fi false, sã adoptãm astfel de legi. Vã mulþumesc.