ªtefan Baban

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Mi-am intitulat declaraþia politicã de azi ”Noi, românii, am uitat de Dumnezeu?Ò

În ultima perioadã, indiferent de orã ºi programul TV pe care-l urmãream sau de presa pe care o citeam, cele mai importante ºtiri se refereau la violenþa în familie sub diferite aspecte. Începând cu copiii maltrataþi de propriii pãrinþi, continuând cu uciderea nou-nãscuþilor sau pãrãsirea acestora în maternitãþi ºi terminând cu formele de brutalizare a femeilor, violenþa în familie a devenit o componentã a vieþii cotidiene.

Poate ºi de aceea, marea majoritate dintre noi, fie nu mai suntem în stare sã urmãrim aceste evenimente, fie suntem pasivi la imaginile atroce prezentate. Rãmâne totuºi o întrebare: ce se întâmplã cu acest popor, cu aceastã þarã, acum, în pragul mileniului III?

Dintr-un popor cu o tradiþie creºtinã de 2000 de ani, cu principii morale sãnãtoase, am devenit ucigaºii propriilor copii, violatorii familiilor noastre, opinia publicã tratând fie cu indiferenþã, fie cu vehemenþã aceste situaþii. Pedepsele sunt întotdeauna minore pentru suferinþele cauzate.

De la aceastã tribunã fac un apel la forþele politice, la societatea civilã ºi la toþi oamenii de bun-simþ de a ne uni pentru a încerca prin mijloace juridice ºi sociale eliminarea acestor fenomene. Scuza cã suntem într-o perioadã a societãþii de consum care ne consumã umanitatea ºi înþelepciunea nu poate fi prezentatã nimãnui ºi nicãieri. Nu este corect ºi drept ca sã fim cunoscuþi doar ca o þarã a copiilor orfani, handicapaþi ºi, mai recent, nãpãstuiþi de propria familie. Nu este corect ºi drept sã fim condiþionaþi de organismele internaþionale pânã la rezolvarea acestor probleme ºi sã primim fonduri care, în loc sã fie îndreptate spre retehnologizare ºi dezvoltare, trebuie sã fie orientate spre soluþionarea acestor cazuri.

Nu este destul ca interesul pentru maltratãrile fizice asupra copiilor ºi familiilor sã fie obiectivul activitãþii asociaþiilor, fundaþiilor ºi organismelor nonguvernamentale din þarã ºi din strãinãtate.

Este de datoria noastrã, a tuturor cetãþenilor oneºti din aceastã þarã, de a ajuta la însãnãtoºirea societãþii ºi la eliminarea acestor fenomene, dacã vrem ca peste 15-20 de ani sã fim mândri de noi ºi de þara noastrã. Vã mulþumesc.