Bogdan Nicolae Niculescu-Duvãz

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sãptãmâna trecutã a adus poporului român prima recunoaºtere concretã a vocaþiei sale europene, dreptul de a cãlãtori liber prin Europa începând cu anul viitor. Chiar dacã sunt doar câteva sute de mii de români, cel mult, care vor avea imediat banii necesari pentru a folosi acest drept, aceastã recunoaºtere tot este o bucurie pentru toþi. Din acest moment, românii se pot simþi acasã oriunde în continentul politic, cultural ºi social care se reunificã. Chiar dacã vor mai trece câþiva ani pânã la completa noastrã regãsire, de acum ne putem considera ºi europeni ºi români. Recunoaºtem contribuþia pe care Guvernul o are în atingerea acestui liman politic, dar nu acceptãm faptul cã acest succes este al politicii sau al guvernelor. Recunoaºterea este a eforturilor ºi contribuþiilor pe care cetãþenii români le-au fãcut de-a lungul anilor pentru a se regãsi împreunã cu ceilalþi cetãþeni ai Europei.

Nu putem accepta ca poporul sã fie evocat numai în clipele grele de privaþiuni, de muncã, de renunþare, nu avem dreptul sã spunem românilor cã partea lor din drumul spre Europa este jalonatã numai cu restructurãri, cu ºomaj, cu sãrãcia ºcolilor, a spitalelor, a propriilor case, iar partea politicienilor, a guvernelor este presãratã cu succese de prestigiu, cu voturi de încredere europene sau internaþionale. Nu avem dreptul sã mai spunem românilor: politicienii, cu foloasele, ºi poporul, cu ponoasele.

Acest moment aparþine poporului român. El a dorit, a sperat ºi a muncit pentru aceastã recunoaºtere a vocaþiei sale europene, pentru aceastã regãsire istoricã. Acum primeºte prima dovadã a faptului cã sacrificiul consfinþit ºi raþional fãcut la un moment dat se transformã mai târziu în beneficii. Noi, politicienii ºi guvernele, am preluat toatã aceastã voinþã a sa ºi am muncit mai bine sau mai puþin bine pentru materializarea ei. Aºa cã, în acest moment, eu felicit poporul român pentru acest început ºi mulþumesc pentru efort, pentru voinþã, pentru perseverenþã ºi pentru rãbdarea sa faþã de cei care administreazã treburile publice ale acestei þãri.

Datoria noastrã este acum sã lucrãm astfel încât în anii care vor veni, cât mai curând, milioane de români sã aibã resursele materiale necesare pentru a se regãsi oriunde în Europa la ei acasã, împreunã cu ceilalþi europeni.

Vã mulþumesc.