Costache Mircea

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule secretar,

”Un vis sublim Ð reindustrializareaÒ.

În plinã ofensivã de pulverizare a patrimoniului public, în vreme ce industria românã este vândutã cu sârg la fier vechi, tocmai când mã îngrijoram cã regresãm spre epoca pietrei, când dinspre putere emanã legi precum acelea ale dezafectãrii macaralelor, în vreme ce SIDEX-ul a fost dat pe mâna domnului Avaramu spre a ajunge astfel mai aproape de civilizaþia de tip indian, cu câþiva magnaþi ºi o gloatã în zdrenþe, tocmai când mã îndurera lipsa de orizont social ºi economic al guvernanþilor ºi mai ales perspectiva sumbrã a societãþii româneºti, rãmasã fãrã principalele ramuri economice dãtãtoare de speranþe într-o viaþã demnã, iatã, ni se revelã o mare surprizã: elanul distructiv al guvernelor postrevoluþionare nu era un scop în sine, ci crea, prin deºertizare, premisa relansãrii economice ºi, prin ea, a întregii societãþi româneºti!

Într-un discurs recent, domnul Adrian Nãstase, premierul minune, a vorbit sindicatelor despre necesitatea reindustrializãrii þãrii. Deci asta era. Trebuia datã la topit industria românã, în întregul ei, pentru a putea dânsul porni noua revoluþie pentru reindustrializarea þãrii. Adâncã gândire, înaltã cugetare, mãreaþã cutezanþã! Numai cã, domnule Nãstase, fiþi atent cã în visul dumneavoastrã frumos nu v-a apãrut ºi monstrul reindustrializãrii proletariatului, fãrã de care nu se poate concepe nici o industrie.

Credeþi cã noii proletari vor fi tot atât de uºor de manipulat ºi de mânat împotriva propriilor interese ca ºi derutata clasã muncitoare, care asistã umilã ºi uimitã la actuala lichidare a industriei româneºti civile ºi de apãrare? O nouã industrializare nu are nevoie de resurse? De ce se exportã atunci fierul vechi, cãci uneori nu este chiar atât de vechi, ci doar un mijloc de îmbogãþire a ciocoiului nou lacom ºi apatrid. O nouã industrializare presupune cumva ºi o nouã revoluþie culturalã?

Proiectul reconstrucþiei ºi reindustrializãrii nu are loc, deocamdatã, de amploarea ºi furia dezafectãrilor, dezmembrãrilor, distrugerilor. Febra lichidãrii ºi falimentãrii nu rimeazã deloc cu himera reindustrializãrii.

Dar eu, oricum, apreciez gestul ºi vã ajut, spunând: Popor român, dormi liniºtit, premierul viseazã frumos pentru tine! Finalul acesta cred cã trebuia rostit pe un fundal sonor al corului: ”Trec rânduri, rânduri muncitorii/Cu steagu-n vânt desfãºurat/E steagul marilor victorii/De partid înãlþat.Ò