Nicolae Leonãchescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Douã chestiuni.

Prima este aceasta, o rezolvare formalã a problemei, în timp ce salariaþii respectivi nu beneficiazã de cãlãtorii gratuite. Deci, în spatele disputei legislative cine plãteºte, de unde se plãteºte, toþi fiind de acord cã trebuie plãtit, lucrãtorul suferã. Poate cã ar trebui datã o soluþie ºi apoi gãsitã forma juridicã legislativã de onorare a costurilor respective.

A doua chestiune este mult mai delicatã ºi trebuie s-o avem tot timpul în vedere. Dacã noi nu asigurãm protecþia psihologicã a unor lucrãtori, ne putem trezi în faþa unor catastrofe. Amintiþi-vã ce s-a întâmplat cu deraierea unui teren la Feteºti, dacã reþin bine minte!

Un om nemulþumit în dreptul lui Ð ºi este drept de muncã Ð poate pune în pericol circulaþia pe cãile ferate. Sã nu ne mire cã vom întâlni asemenea situaþii! Dar avem datoria sã le prevenim printr-o tratare adecvatã a oamenilor care lucreazã în sectoarele noastre, indiferent de formele administrative organizatorice adoptate în decursul timpului. Este vorba de un drept de muncã recunoscut pânã acum de toate regimurile, de la înfiinþarea cãilor ferate, ºi astãzi aplicãm, sã zicem aºa, o micã reformã care dã peste cap un drept al muncii. Oamenii au dreptate în fond. Gãsiþi formele. Vã mulþumesc.