Anghel Stanciu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Este primul caz în care ”poateÒ înseamnã ”nu poateÒ, pentru cã în formularea noastrã, a comisiei, era o chestiune imperativã: sã se actualizeze valoarea în raport de anumiþi factori, inclusiv de coeficientul de inflaþie. Când punem ”poateÒ, nu mai este imperativ.

Deci, iatã, când putem, nu dãm; când nu putem, dãm. ªi vã spun lucrul ãsta, cã l-am întâlnit la toþi primminiºtrii care au fost profesori ºi, dupã ce nu mai erau prim-miniºtri, voiau sã dea bani la învãþãmânt. Adicã, atunci când puteau, nu dau; când nu puteau, dau.

De aceea, domnule preºedinte, eu aº zice, haideþi sã dãm acum, când putem. Dupã ce n-o sã mai fim nici eu aici, nici dumneavoastrã acolo, degeaba dãm. Deci rãmânem la formularea iniþialã. Chiar dacã se va adopta cea pe care o prevede domnul ministru, rezultatul va fi acelaºi: vom putea ºi nu vom da. Vã mulþumesc.