Emil Boc

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Eu cred cã suntem în faþa unei nuanþe constituþionale extrem de importante, dar într-o interpretare viguroasã pe care o vãd eu cred cã textul este corect. Dacã domnul deputat nu ar fi fãcut precizarea cã modificarea a fost introdusã de una din Camerele Parlamentului, Domnia sa ar fi avut dreptate. Într-adevãr, Guvernul nu putea sã introducã într-o ordonanþã simplã acte, domenii ce þin de legea organicã. Nu putea. Dar în momentul în care ordonanþa a venit la Parlament, prin actul de aprobare ea se transformã în lege. Iar Parlamentul nu poate fi oprit ca prin legea de aprobare a ordonanþei sã nu aducã modificãri, îmbunãtãþiri care þin de lege organicã sau de lege ordinarã. Constituþia interzice expres doar Guvernului ca prin ordonanþe simple sã nu reglementeze în domeniul legii organice, dar nu interzice Parlamentului ca atunci când ia în dezbatere proiectul de Lege de aprobare a ordonanþei sã nu-l îmbunãtãþeascã ºi sã nu includã în conþinutul lui prevederi care þin de legea organicã. O singurã obligaþie pentru Parlament care rãmâne este aceea ca proiectul de lege sã fie aprobat în condiþiile legii organice, cu majoritatea prevãzutã de legea organicã. Deci, dacã acea modificare cu privire la regimul sancþiunilor, a regimului infracþiunilor, care este de competenþa legilor organice, nu ar fi fost introdusã de cãtre Parlament, observaþia era corectã. Dar, dacã Parlamentul a fãcut aceastã observaþie la Senat sau la Camera Deputaþilor acest lucru, într-o interpretare constituþionalã, zic, eu cred cã poate fi permis pentru cã nimeni ºi nimic nu poate opri Parlamentul ca, cu ocazia unei legi de aprobare a unei ordonanþe, sã nu-ºi spunã punctul de vedere ºi sã meargã mai departe. Parlamentul este, potrivit Constituþiei, unica autoritate legiuitoare a þãrii. Vã mulþumesc.