Vasile Horga

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Geneza Legii falimentului bãncilor a avut ca punct de plecare o necesitate: grãbirea procedurilor de restituire a depozitelor populaþiei, în limita stabilitã prin lege, din Fondul de garantare atunci când o bancã se afla în incapacitate de platã, altminteri nu era nevoie de o lege întrucât România are în funcþiune o Lege a falimentului, aliniatã la practica internaþionalã în materie.

Modificãrile aduse prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 138/2001 de modificare ºi completare a Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor sunt chestiuni de substanþã care sunt formulate doar dintr-o necesitate a aplicabilitãþii ºi cursivitãþii legii de bazã.

Prin modificãrile aduse sunt cuprinse în sfera de aplicabilitate a Legii nr. 83/1998 ºi casele centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv cooperativele afiliate acestora. Regretabil însã este faptul cã modificãrile aduse Legii nr. 83/1998 includ în sfera acesteia de aplicabilitate ºi Casa de Economii ºi Consemnaþiuni, în sensul cã ºi aceasta este supusã aceloraºi proceduri de faliment ca orice bancã, cu toate cã are o lege specialã de organizare ºi funcþionare ºi nu îndeplineºte în totalitate caracteristicile unei instituþii de credit specializate.

Este de neconceput ca aceastã instituþie, cu capital integral de stat, care în existenþa sa de peste 125 de ani a constituit garantul economiilor populaþiei ºi al unor organizaþii nonprofit sau al unor mici afaceri ale persoanelor, sã fie nominalizatã în art. 1 din aceastã lege, în mod expres, ca fiind supusã unui faliment accelerat.

Ce determinã puterea de azi, mai ales cã depozitele populaþiei sunt garantate sutã la sutã, la aceastã instituþie, de cãtre stat ºi deci nu ar fi nici un motiv pentru grãbirea falimentului C.E.C., în cazul în care el s-ar produce, sã punã ºi C.E.C. la rând cu celelalte bãnci, când se poate aplica, cu rezultate mult mai bune, Legea falimentului, practicatã pentru societãþile comerciale, în care justiþia are rolul de prim dirijor, ºi nu judecãtorul sindic, aºa cum prevãd actualele modificãri la Legea nr. 58/1998, de fapt ºi legea de bazã?

Rãspunsul pe care l-am gãsit este într-una din variantele: ori dorinþa de a scãpa statul de aceastã instituþie ºi privatizarea ei, mascatã prin faliment, ori ignoranþa guvernanþilor faþã de orice este durabil, ºi atunci acest gest ar fi destul de regretabil.

Dacã amendamentele pe care le-am propus, în sensul de scoatere a Casei de Economii ºi Consemnaþiuni de sub incidenþa acestei legi, vor fi acceptate, grupul nostru parlamentar va vota aceastã lege. Dacã aceastã scoatere nu este admisã, cu toate cã noi credem în continuare cã atunci când depozitele populaþiei sunt garantate sutã la sutã, nu vãd de ce un faliment al unei instituþii cum este Casa de Economii ºi Consemnaþiuni ar trebui sã fie introdus sub incidenþa acestei legi, cunoscut fiind faptul cã, de fapt, geneza Legii falimentului bãncilor fãcea, tocmai, posibilã intrarea populaþiei cât mai repede în posesia acelor mici economii pe care ea le-a depus la diferite bãnci, care din pãcate intrau în faliment.