Emil Boc

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va susþine aprobarea acestui raport al Avocatului Poporului, dar cu câteva observaþii ºi consideraþii.

În primul rând, instituþia Avocatul Poporului, creatã în România în 1997, adicã la 6 ani dupã ce textul Constituþiei cerea acest lucru, a reuºit sã se impunã, timid, în câmpul vieþii politice din România.

Avocatul Poporului reprezintã ºi este o garanþie a puterii celor fãrã de putere. Din nefericire, însã, trebuie sã constatãm faptul cã aceastã instituþie este apreciatã ca fiind o ”CenuºãreasãÒ a instituþiilor politice româneºti din momentul de faþã. ªi, când spun acest lucru, mã refer chiar la modul în care forul legislativ suprem Ñ Parlamentul României Ñ trateazã aceastã instituþie a Avocatului Poporului. În acest sens, menþionez faptul cã, deºi raportul Avocatului Poporului a fost depus de cãtre domnul Paul Mitroi, conform legii, la Parlament, la 1 februarie, iatã, suntem în data de 26 septembrie ºi discutãm raportul Avocatului Poporului pe anul 2000.

Ce eficienþã juridicã, ce eficienþã politicã, ce eficienþã socialã mai poate avea un asemenea raport, când noi vom dezbate încãlcãri în materia drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti care au avut loc în anul 2000 sau chiar la începutul anului 2000? Prin aceastã defazare temporalã, practic, lipsim aceastã instituþie de un instrument extrem de percutant. Care este acesta? Ñ Mediatizarea activitãþii Avocatului Poporului.

În toate þãrile democratice, rapoartele prezentate de Avocatul Poporului se bucurã de o largã mediatizare ºi trezesc destul de multe probleme, ºi pun foarte multe probleme administraþiilor locale, adicã acelora care încalcã drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti.

Din nefericire, în România nu existã, la nivelul simþului comun, la nivelul autoritãþilor administraþiei centrale ºi locale, o fricã faþã de aceastã instituþie, ºi datoritã faptului cã noi nu o tratãm cu seriozitate, discutãm la 2 ani dupã ce se întâmplã faptele, ºi, pe de altã parte, nu existã în textul legii o sancþiune precisã pentru acele autoritãþi ale administraþiei publice locale care nu rãspund solicitãrilor Avocatului Poporului.

Iatã câteva elemente asupra cãrora noi trebuie sã stãruim.

Un al doilea argument se referã la faptul cã, deºi domnul Paul Mitroi, faþã de care am toatã admiraþia ºi respectul, pentru cã a încercat o muncã de pionierat a acestei instituþii în România, ºi a fãcut-o cu succes, consider eu, deºi mandatul avocatului poporului a expirat de peste 3 luni, din 17 mai, Senatul României, Biroul permanent al Senatului nu a gãsit de cuviinþã sã demareze procedurile de numire a noului avocat al poporului. Iatã încã o dovadã a faptului cã aceastã instituþie este apreciatã, chiar de la cel mai înalt nivel, ca fiind o ”CenuºãreasãÒ a instituþiilor politice din România.

În al treilea rând, noi credem cã se impune sã recomandãm noului avocat al poporului ca, dupã ce aceastã fazã de pionierat a fost depãºitã, sã se implice mult mai direct în mediatizarea abuzurilor sãvârºite de cãtre autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale, în raport cu drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.