Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 octombrie 2000
other
Mihai-Sorin Stãnescu
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Îmi pare foarte rãu, însã trebuie sã-l contrazic pe domnul deputat Dejeu.
Este adevãrat ceea ce spuneþi dumneavoastrã, cã în Constituþie sunt prevãzute acele situaþii ºi ar merge ca sã se susþinã limbajul cã nu trebuie sã trecem în aceastã prevedere legalã niºte dispoziþii care deja sunt arãtate în legea fundamentalã a statului, ºi anume Constituþia, mergând pe ideea cã în felul acesta s-ar face o anumitã ºcoalã cu cel care ar deþine portofoliul ministrului justiþiei.
Eu vreau însã sã pornesc de la o realitate care este cât se poate de evidentã. Este adevãrat cã în Constituþie sunt prevãzute situaþiile de care aþi vorbit dumneavoastrã, dar, din punctul meu de vedere Ñ ºi sunt jurist Ñ, cred cã în lege trebuie sã fie prevãzute, iar reluarea acestor prevederi din Constituþie nu înseamnã un abuz de reglementare, ci, din contrã, reprezintã, din punctul meu de vedere, o precizare absolut necesarã, pentru cã numai în astfel de situaþii se pot înlãtura eventualele erori de interpretare cu intenþie sau fãrã intenþie din partea celor care exercitã în mod vremelnic o anumitã autoritate în Ministerul Justiþiei.
Deci, din acest punct de vedere, cred cã este bine formulatã ideea în amendamentul respectiv. Nu se face altceva decât sã creãm un cadru cât se poate de strict, care trebuie sã fie respectat de cel care are posibilitatea, conform legii, sã cearã ridicarea imunitãþii parlamentare, pentru cã trebuie, domnilor, sã ne gândim, ridicarea imunitãþii parlamentare este o chestiune cât se poate de serioasã care, din punctul meu de vedere, nu înseamnã protejarea cu orice preþ a celui care are un statut de demnitar în statul român în situaþia în care devine un subiect activ al unei infracþiuni, ci, din contrã, reflectã responsabilitatea care trebuie sã fie luatã ºi avutã în vedere de cei care exercitã o asemenea cerere de ridicare a imunitãþii parlamentare, pentru cã, în ultimã instanþã, nu este vorba de apãrarea persoanei fizice, a demnitarului respectiv, ci este vorba de apãrarea demnitãþii instituþiei din care face parte.
Deci în felul acesta trebuie sã privim aceste proceduri ºi cred cã amendamentul este bine venit, nu face nici un fel de rãu, ci, din contrã, creeazã o situaþie cât se poate de clarã, care va înlãtura eventualele interpretãri eronate. Când avem o asemenea situaþie, cunoaºtem foarte bine din practica celor 10 ani de zile o serie întreagã de legi care au fost aprobate în acest Parlament, sub multe aspecte au fost la o diferenþã destul de mare de prevederile constituþionale. ªi ce s-a rezolvat? Ne lamentãm cu proceduri ale Curþii Constituþionale, care, mã rog, în înþelepciunea ei, de foarte multe ori a menþinut anumite situaþii care ºi noi le considerãm la ora actualã cã sunt greºite.
Deci, din punctul meu de vedere, cred cã ar fi bine sã stopãm discuþiile. Amendamentul nu creeazã nici un fel de situaþie care sã punã la îndoialã anumite poziþii ale noastre faþã de aceastã prevedere legalã. Vã mulþumesc.