Alexandru Pereº

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

În fond, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 209/2002, prin titlu, ar dori sã modifice Legea nr. 254/2002 în sensul creºterii atractivitãþii la privatizare a societãþilor comerciale cu capital integral sau parþial de stat, ce deþin în administrare terenuri agricole proprietate publicã sau privatã a statului.

De fapt, adevãratul scop este altul ºi poate fi cunoscut doar citind expunerea de motive care însoþeºte modificarea propusã de Executiv. Problema care frãmântã Ministerul Finanþelor ºi Ministerul Agriculturii ºi Alimentaþiei este modul total necorespunzãtor de încasare a datoriilor ºi a redevenþei, convenite de pãrþi la momentul privatizãrii fostelor I.A.S.-uri.

Pe de altã parte, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 209/2002 este ºi anticonstituþionalã din douã motive:

1. Se aduc modificãri inclusiv Legii nr. 268/2001, lege organicã ºi care reglementeazã regimul proprietãþii, conform art. 72 alin. (3) punctul k) din Constituþia României.

2. Se doreºte de asemenea, modificarea unor situaþii deja consfinþite Ñ privatizarea fiind deja o realitate în mare mãsurã ºi numai în mai micã mãsurã o acþiune viitoare.

Într-un cuvânt, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 209/2002 nu priveºte neapãrat o situaþie de viitor, cum ar fi trebuit sã fie privind atractivitatea privatizãrii, ci corectarea unor situaþii apãrute postprivatizare.

Partidul Democrat înþelege ºi recunoaºte cã din producþia agricolã sau zootehnicã nu se vor putea recupera rapid datoriile mari faþã de bugetul de stat ºi faþã de alþi creditori, dar nu este de acord ca sub ideea de mãsuri pentru creºterea atractivitãþii la privatizare sã reglementãm un troc între Guvernul Nãstase ºi marea majoritate a celor care deþin acum fostele I.A.S.-uri ºi care sunt clienþi politici ai puterii.

Vã mulþumesc.