Emil Boc

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

În temeiul art. 127 coroborat cu art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, v-aº ruga sã-mi permiteþi, domnule preºedinte, înainte de a intra în dezbaterea textelor de mediere sã fac câteva precizãri cu privire la aceste texte aflate în mediere ºi cu privire la proiectul de lege în ansamblu.

În primul rând, trebuie sã menþionez faptul cã acest proiect de lege este un exemplu tipic cum sã nu redactezi o propunere legislativã, cum sã nu faci o lege, în sensul cã în expunerea de motive nu existã nici un fel de argumentaþie, nu existã nici un fel de analizã cu privire la implicaþiile pe care o asemenea lege le va avea în viaþa practicã.

Este regretabil faptul cã interpretãrile legii s-au fãcut de cãtre iniþiator la televizor, în loc sã facã ºi sã conþinã în interiorul proiectului, în expunerea de motive, precizãrile cu privire la ceea ce înseamnã caracter publicitar, la ceea ce înseamnã text de interes public, la ceea ce înseamnã potrivit legii denumire, mesaj, informaþii cu caracter direct sau indirect publicitar. A trebuit sã asistãm la televizor la interpretãri ale legii, aceste lucruri nu se fac prin interpretãri în direct, ci se fac aºa cum spune legea în conþinutul textului, pentru a nu da prilej de interpretãri abuzive.

Vã daþi seama, dacã aceastã lege va intra în vigoare, când acum nu ºtim exact ce se doreºte prin lege, ce vor înþelege aceia care vor trebui sã aplice aceastã poliþie a limbii instituitã prin proiectul de lege.

Pe de altã parte, noi considerãm cã limba românã nu are nevoie sã fie apãratã printr-un proiect de lege. Limba românã s-a apãrat ºi se apãrã singurã prin mecanismele interioare pe care le are la dispoziþie. Noi însã avem datoria sã apãrãm limba românã de domnul Pruteanu. Aceasta este datoria noastrã în acest moment. Sã apãrãm limba românã faþã de intervenþia domnului Pruteanu, printr-un proiect care, repet, este nociv la adresa limbii române.

ªi, nu în ultimul rând, avem astãzi ºansa sã blocãm aceastã lege astãzi ºi mâine, la votul final, pentru a nu ajunge în situaþii de genul celor petrecute în Parlamentul României când Legea dreptului la replicã, trecutã datoritã neglijenþei noastre, a ajuns acum într-o fazã moartã, practic, inoperantã. Sã nu mai ajungem acolo. Sau sã ne amintim de Legea cu privire la sancþiunile penale...