Mihai Baciu

## Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Înainte de a face declaraþia politicã propriu-zisã, vreau sã fac o micã parantezã. Am observat încã o datã, din cuvântul unui coleg de-al nostru de la P.S.D. tineret acum o jumãtate de orã, în salã, cã aceºti colegi ai noºtri din majoritatea de la putere nu mai pot da nici un fel de rãspuns plauzibil ºi raþional la cele ce spunem noi despre actuala guvernare ºi, atunci, recurg la pamflete la adresa unora dintre noi Ñ la adresa lui Bãsescu, la adresa lui Boc ºi a altora, venind cu fel de fel de comparaþii din Biblie, cu trimiteri la cine ºtie ce fapte culturale Ñ ºi chiar mã mirã cã le gãsesc Ñ, dar nu dau rãspuns la marile probleme pe care le punem noi aici, probleme grave ale României de astãzi. Sigur cã este o formã de neputinþã. Pamfletul, în general, este o formã de neputinþã de a rezolva marile probleme ºi, atunci, se recurge la glumã, la atac, la invective ºi aºa mai departe. Se pare cã Emil Boc ºi alþii dintre noi stricã somnul unora dintre cei de la putere.

ªi, acum, trec la declaraþia mea pe care o intitulez ”ªi atunci i-au condamnat pe mulþi la moarteÒ. Este, sigur, o parafrazare.

## Domnule preºedinte,

Se vorbeºte de mai multã vreme despre criza gravã a sãnãtãþii în România. Se invocã cifre, date, fapte ºi altele asemenea care ilustreazã fãrã putinþã de tãgadã cã sistemul sanitar din România se aflã într-o crizã nedemnã de o þarã europeanã la începutul secolului XXI ºi posibilã doar pe timp de rãzboi. Însã, apare un pericol: tot vorbind despre criza sistemului sanitar la nivel de þarã, despre mii de miliarde de lei daþi de oameni pentru sãnãtate ºi care ajung în cu totul altã parte, despre miile de paturi de spital desfiinþate, despre sute ºi mii de medicamente care nu mai sunt gratuite sau compensate ºi alte asemenea date statistice, riscãm sã obosim ºi noi ºi cei care ne ascultã ºi, înainte de toate, sã uitãm tragedia realã, adicã cea care se petrece întotdeauna la nivelul individului.